1. [MDA2] văpăire sf vz văpăiere
2. [DEX '09] VĂPĂI, pers. 3 văpăiește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A arde cu văpăi. [Var.: văpăia vb. I] – Din văpaie.
3. [DEX '09] VĂPĂIA vb. I v. văpăi.
4. [DEX '09] VĂPĂIERE, văpăieri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a văpăi; p. ext. pâlpâire. [Pr.: -pă-ie-] – V. văpăi.
5. [MDA2] văpaia v vz văpăi
6. [MDA2] văpăi vi [At: BIBLIA (1688), 452 /20 / V: ~a / Pzi: ~esc / E: văpaie] (Înv) 1 A arde cu flacără. 2 A lumina.
7. [MDA2] văpăiere sf [At: POLIZU / V: ~ire / Pl: ~ri / E: văpăi] 1 Ardere cu flacără Si: (îdt) văpăială (1). 2 (Pex) Pâlpâire.
8. [DEXI] văpăi vb. IV. intr. (înv) 1 A arde cu flăcări. 2 A lumina. • prez.ind. pers. 3 -iește. /de la văpaie.
9. [DEXI] văpăiere s.f. (înv.) Acțiunea de a văpăi; ext. pîlpîire. • pl. -i. /v. văpăi.
10. [DEX '98] VĂPĂI, pers. 3 văpăiește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A arde cu văpăi. – Din văpaie.
11. [DLRLC] VĂPĂI vb. IV v. văpăia.
12. [DLRLC] VĂPĂIA, văpăiez, vb. I. Intranz. (Învechit) A arde cu flacără. Un foc de surcele văpăia pe vatră. ODOBESCU, S. I 153. Focuri de surcele De departe văpăiati. VĂCĂRESCU, P. 12. ◊ Fig. (În personificări) Tu lună! scînteiezi, Și prin desiș, în crînguri, ca flăcări văpăiezi. ODOBESCU, S. I 28. – Variantă: văpăi, văpăiesc, vb. IV.
13. [DLRLC] VĂPĂIERE văpăieri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a văpăia; pîlpîire. Semăna cu cea din urmă văpăi^re a candelei ce se stinge. ODOBESCU, la CADE.
14. [Șăineanu, ed. VI] văpăì v. a scoate văpăi: un foc de surcele văpaia pe vatră OD.
15. [Șăineanu, ed. VI] văpăiere f. flăcărare: cea din urmă văpăiere a candelei OD.
16. [DOOM 3] !văpăia (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 văpăiază, imperf. 3 pl. văpăiau; conj. prez. 3 să văpăieze; ger. văpăind
17. [DOOM 3] văpăiere (înv.) s. f., g.-d. art. văpăierii; pl. văpăieri
18. [DOOM 2] văpăi / văpăia (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiește / văpăiază, imperf. 3 sg. văpăia; conj. prez. 3 să văpăiască / să văpăieze
19. [DOOM 2] văpăiere (înv.) s. f., g.-d. art. văpăierii; pl. văpăieri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL