1. [DEX '09] VÂNZOLEALĂ, vânzoleli, s. f. Faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit. – Vânzoli + suf. -eală.
2. [MDA2] vânzoleală sf [At: CONACHI, P. 282 / Pl: ~eli / E: vânzoli + -eală] 1 Mișcare (grăbită și zgomotoasă) în diferite direcții Si: foială (1), forfotă (1), vânzolire (1), (rar) vânzolit1, (reg) vânzol1 (1), vânzoală (1).
3. [DEXI] vînzoleală s.f. Faptul de a (se) vînzoli; frămîntare, agitație, mișcare, vînzolit. Cînd au sosit, larma și vînzoleala erau în toi (VOIC.). • pl. -eli. /vînzoli + -eală.
4. [DLRLC] VÎNZOLEALĂ, vînzoleli, s. f. Faptul de a se vînzoli; frămîntare, agitație, mișcare. Gara cu vînzoleala de călători a rămas în urmă. C. PETRESCU, S. 51. Într-o vînzoleală și un iureș zgomotos, pe punte se adunau marinarii și fochiștii. BART, S. M. 109. Înainte de toacă ne trezirăm din nou în zgomot și vînzoleală. HOGAȘ, DR. 33 40.
5. [Scriban] vînzoleálă f., pl. elĭ. Est. Acțiunea de a te vînzoli.
6. [DOOM 3] vânzoleală s. f., g.-d. art. vânzolelii; pl. vânzoleli
7. [DOOM 2] vânzoleală s. f., g.-d. art. vânzolelii; pl. vânzoleli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL