1. [MDA2] vântureșcă sf [At: KLEIN, D. 452 / V: ~raș~ (Pl: și ~raște) ~eaș~ / Pl: ~ști, ~ște / E: vântura + -e(a)șcă] 1 (Reg) Unealtă de lemn, de obicei în forma unei lopeți scobite, folosită la vânturarea boabelor, a semințelor etc. Si: (reg) vânturișcă (1). 2 (Mar; Trs) Vânturătoare Vz vânturător (9). 3 (Reg; îf vântureașcă) Fiecare dintre scândurelele fixate la circumferința roții de la moara de apă.
2. [MDA2] vânturașcă2 sf vz vântureșcă
3. [MDA2] vântureașcă1 sf vz vântureșcă
4. [DRAM 2021] vânturéșcă, (vânturișcă), s.f. (reg.) Lopată de lemn cu funcție de semicovată, cu coadă lungă; se utilizează la vânturarea semințelor de pleavă; sideșcă: „Snopii (...) erau îmblătiți (...), după care se făcea vânturatul gozurilor cu vântureșca” (Faiciuc, 2008: 255). – Din vântura + suf. -eșcă (MDA).
5. [DRAM 2015] vântureșcă, (vânturișcă), s.f. – (reg.) Lopată de lemn cu funcție de semicovată, cu coadă lungă; se utilizează la vânturarea semințelor de pleavă; sideșcă. – Din vântura (din vânt < lat. ventus) + suf. -eșcă (MDA).
6. [DRAM] vântureșcă, (vânturișcă), s.f. – Lopată de lemn cu funcție de semicovată, cu coadă lungă; se utilizează la vânturarea semințelor de pleavă; sideșcă. – Din vântura (din vânt < lat. ventus) + -eșcă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL