1. [DEX '09] VÂNTUREL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.
2. [MDA2] vânturel1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~trel, ven~, ventureu sm / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: vânturi (pll vânt) + -el] 1-2 sn (Pop; șhp) Vânticel (1-2). 3 snp (Reg) Vârtej de vânt. 4 sm (Șîc ~-ruginiu, ~-roșu) Vindereu (1) (Falco tinnunculus tinnunculus). 5 sm (Șîc ~-de seară, ~-închis-de-seară, ~-vânăt) Vindereu (2) (Falco vespertinus vespertinus). 6 sm (Orn; reg; îf vântrel) Șoim (Falco columbarius aesalon). 7 sm (Orn; îc) ~-mic Vindereu (3) (Falco naumanni naumanni). 8 (Orn; reg; îf venturel) Cormoran (Phalocrocorax carbo). 9 snp (Bot) Dediței (Pulsatilla pratensis).
3. [MDA2] vânturel2 sm [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: ~ei / E: vântura + -el] (Îvr; determinat prin „de țară”) Erou din basme, care rătăcește în căutare de aventuri.
4. [DEXI] vînturel s.n., s.m. 1 s.n. Vîntuleț. 2 s.m. (ornit.) Specie de șoim mic din Europa, Asia și Africa, care se hrănește cu șoareci, șopîrle, lăcuste etc. (Falco tinnunculus); vindereu. • pl. n. -e, m. -ei. /vînt + -el.
5. [DLRLC] VÎNTUREL3, vînturele, s. n. (Rar) Vîntuleț. [Hainele] le trimete-n vînturele, în țara străinului. HODOȘ, P. P. 211.
6. [DOOM 3] vânturel2 (vântuleț) (pop.) s. n., pl. vânturele
7. [DOOM 2] vânturel2 (vântuleț) s. n. pl. vânturele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL