1. [DEX '09] VÂNTURĂTURĂ, vânturături, s. f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă. – Vântura + suf. -ătură.
2. [MDA2] vânturătură sf [At: KLEIN, D. 452 / Pl: ~ri / E: vântura + -ătură] (Pop) 1 Vânturare (1). 2 (Ccr) Pleavă (rezultată de la vânturarea cerealelor). 3 (Îvr) Rătăcire prin lume (în căutare de aventuri).
3. [DEXI] vînturătură s.f. Curățare de impurități a boabelor (de cereale), a semințelor, prin cădere de la mică înălțime, cu ajutorul vîntului sau al unei mașini speciale. ♦ Concr. Ceea ce rămîne (ca impuritate) după vînturarea semințelor; pleavă. • pl. -i. /vîntura + -ătură.
4. [DOOM 3] vânturătură s. f., g.-d. art. vânturăturii; pl. vânturături
5. [DOOM 2] vânturătură s. f., g.-d. art. vânturăturii; pl. vânturături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL