1. [DEX '09] VÂNTICEL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.
2. [MDA2] vânticel sn [At: (a. 1693) FN 14 / Pl: ~e / E: vânt + -icel] 1-2 (Șhp) Vânt (1) (slab) Si: vântișor (1-2), vântuleț (1-2), (rar) vântușor (1-2), (pop) vânturel (1-2), (îrg) vântucel (1-2), (reg) vântuș (1-2), vântușel (1-2), vântuț (1-2).
3. [DEXI] vînticel s.n. Vîntuleț. • pl. -le. /vînt + -icel.
4. [DLRLC] VÎNTICEL, vinticele, s. n. Vîntuleț. Oboseala, rnîhnirea, nemulțumirea îl părăsiră, parcă le-ar fi suflat un vînticel venit de pe baltă. DUMITRIU, N. 247. Un vînticel adia, încît de-abia îl simțeai. ISPIRESCU, L. 246.
5. [Scriban] vînticél n., pl. e (dim. d. vînt; it. venticello, sp. ventecillo). Zéfir, vînt liniștit.
6. [DOOM 3] vânticel s. n., pl. vânticele
7. [DOOM 2] vânticel s. n., pl. vânticele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL