1. [DEX '09] VANITOS, -OASĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux.
2. [MDA2] vanitos, ~oasă a [At: NEGULICI / Pl: ~oși, ~oase / E: fr vaniteux] 1 (D. oameni) Care are încredere exagerată în calitățile proprii Si: înfumurat, îngâmfat, mândru, trufaș1, orgolios, (înv) van2 (6). 2 (D. oameni) Care dorește să impresioneze. 3 Care are ambiții nejustificate. 4-6 (D. însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care denotă vanitate (5-7).
3. [DEXI] vanitos, -oasă adj. (despre oameni) Care are încredere exagerată în calitățile proprii; care este plin de vanitate, orgolios, îngîmfat, înfumurat, trufaș. • pl. -oși, oase. /<fr. vaniteux.
4. [DLRLC] VANITOS, -OASĂ, vanitoși, -oase, adj. (Despre persoane și despre însușirile lor) Plin de vanitate; înfumurat, îngîmfat, trufaș. Afemeiat vanitos, era mîndru să se însoare cu o femeie atît de frumoasă. CAMIL PETRESCU, N. 47. Avînd o voință slabă... va ajunge la un amor propriu bolnăvicios, timid, vanitos și reflexiv. GHEREA, ST. CR. II 298. ◊ (Substantivat) Un asemenea vanitos, cu dibăcie folosit, multe și mari servicii le-ar putea mijloci. C. PETRESCU, A. R. 17.
5. [DN] VANITOS, -OASĂ adj. Trufaș; înfumurat, îngîmfat. [Cf. fr. vaniteux].
6. [MDN '00] VANITOS, -OASĂ adj. plin de vanitate; orgolios, trufaș; înfumurat. (< fr. vaniteux)
7. [Șăineanu, ed. VI] vanitos a. plin de vanitate: om vanitos. ║ m. cel ce se crede mai presus decât merită.
8. [Scriban] *vanitós, -oásă adj. (fr. vaniteux, d. vanité, vanitate). Plin de vanitate, deșert: om vanitos. Adv. Cu vanitate: a-țĭ arăta vanitos bogățiile.
9. [DOOM 3] vanitos adj. m., pl. vanitoși; f. vanitoasă, pl. vanitoase
10. [DOOM 2] vanitos adj. m., pl. vanitoși; f. vanitoasă, pl. vanitoase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL