1. [MDA2] vândălag s, a vz vândălac
2. [MDA2] vandalac s vz vândălac
3. [MDA2] văndălag sm vz vândălac
4. [MDA2] văntălag s vz vândălac
5. [MDA2] văntălog s vz vândălac
6. [MDA2] vândalac s vz vândălac
7. [MDA2] vândalag s, a vz vândălac
8. [MDA2] vândălac [At: PAMFILE, A. R. 159 / V: vandal~ s, văndălag sm, văntălag s, văntălog s, ~dal~, ~dalag s, ~ag s, a, ~ntălag (Pl și: ~ntălaguri), / Pl: ~aci / E: ns cf vălătuc] 1 sm (Trs; Mun) Cantitate de fân învălătucit, obținută din brazdele de fân adunate cu grebla (pentru a face căpițe). 2 av (Reg; și îlav de-a ~ul) De-a rostogolul. 3 s (Reg; îf vândalag) Sul. 4 sm (Reg; îf vândălag) Mănunchi de crengi legate cu o nuia, folosit pentru a astupa ceva. 5 a (Reg; mai ales d. purcei; îf vândălag) Rotofei.
9. [MDA2] vântălag sm vz vândălac
10. [DLRLC] VÎNDĂLAC s. n. v. vîndălag.
11. [DLRLC] VÎNDĂLAG s. n. (Regional) Fin adunat în șiruri lungi (din care se fac apoi căpițe sau clăi). Loc. adv. De-a vîndălagul = de-a berbeleacul. (Atestat în forma vîndălac) Scaraoschi o zbughi la fugă și, mai șchiopătînd, mai de-a vîndălacul, se văzu și-n iad. ȘEZ. IX 70. – Variantă: vîndălac s. n.
12. [DLRM] VÎNDĂLAC s. n. (Reg.) Fîn adunat în șiruri lungi, din care se fac căpițe sau clăi. ◊ Loc. adv. De-a vîndălacul = de-a berbeleacul. [Var.: vîndălag s. n.]
13. [DLRM] VÎNDĂLAG s. n. v. vîndălac.
14. [Scriban] vîndălácu (de-a), V. berbeleacu.
15. [DER] vîndălac s. n. – În locuțiunea de-a vîndălacul; de-a berbeleacul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, cf. berbeleac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL