Acasã » Definitii » Definiție și ce înseamnă vânătorime

Definiție și ce înseamnă vânătorime

1. [DEX '09] VÂNĂTORIME s. f. Mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor. – Vânător + suf. -ime.

2. [MDA2] vânătorime sf [At: CIHAC, I, 315 / E: vânător + -ime] (Csc) Mulțime de vânători (1).

3. [DEXI] vînătorime s.f. Mulțime de vînători; totalitatea vînătorilor. • /vînător + -ime.

4. [DOOM 3] vânătorime s. f., g.-d. art. vânătorimii

5. [DOOM 2] vânătorime s. f., g.-d. art. vânătorimii

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] VÂNTUREL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. […]

1. [MDA2] vântureșcă sf [At: KLEIN, D. 452 / V: ~raș~ (Pl: și ~raște) ~eaș~ […]

1. [DEX '09] VÂNTUROS, -OASĂ, vânturoși, -oase, adj. (Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, […]

1. [Șăineanu, ed. VI] vântură-lume m. aventurier. 2. [DEX '09] VÂNTURA, vântur, vb. I. Tranz. […]

1. [Șăineanu, ed. VI] vântură-țară m. aventurier. 2. [DEX '09] VÂNTURA, vântur, vb. I. Tranz. […]

1. [DEX '09] VÂNTURĂTOARE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele […]

1. [MDA2] vânturător, ~oare [At: BIBLIA (1688), 4401/9 / V: (reg) ~tărătoare, ~târătoare sf / […]

1. [DEX '09] VÂNTURĂTURĂ, vânturături, s. f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după […]