1. [DEX '09] VÂNĂTORESC, -EASCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc.
2. [MDA2] vânătoresc, ~ească a [At: DRLU / Pl: ~ești / E: vânător + -esc] 1 Care aparține vânătorii (1) Si: (liv) cinegetic. 2 Care aparține vânătorului (1). 3 Privitor la vânătoare (1) Si: (liv) cinegetic. 4 Privitor la vânător (1). 5 Specific vânătorii (1) Si: (liv) cinegetic. 6 Specific vânătorului (1). 7 (Pop; îs) Pușca cea ~ească Pușcă de vânătoare. 8 (Pop; îs) Iarbă ~ească Praf de pușcă. 9 (Pex; d. colectivități umane) Care practică vânătoarea (1). 10 (Pex; d. colectivități umane) Care are vânatul1 (11) drept principala sursă de hrană. 11 (D. produse culinare) Care este preparat din vânat1 (11). 12 (Înv) Care aparține vânătorilor (9).
3. [Șăineanu, ed. VI] vânătoresc a. ce ține de vânător sau de vânătoare.
4. [DEXI] vînătoresc, -ească adj. Care aparține vînătorii sau vînătorului, privitor la vînătoare sau la vînător. Îl învăța îndemînările meșteșugului vînătoresc și tainele naturii (VIANU). • pl. -ești. /vînător + -esc.
5. [DLRLC] VÎNĂTORESC, -EASCĂ, vînătorești, adj. De vînătoare sau de vînător, privitor la vînătoare sau la vînători. Turgheniev își isprăvește însemnările vînătorești, care îi crease în Rusia deosebită faimă. SADOVEANU, L. 235. Gătiți fiecare de la ghete pînă la pălărie cu cîte un costum nou, vînătoresc. GANE, N. III 134. Boțiră arnăuțească Cu iarbă vînătorească, Unde-a da să nu greșească! ALECSANDRI, P. P. 88.
6. [DLRM] VÎNĂTORI, vînătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vîna. – Din vînător.
7. [Scriban] vînătorésc, -eáscă adj. De vînător saŭ de vînătoare: mincĭunile vînătoreștĭ îs renumite, uniformă vînătorească.
8. [DOOM 3] vânătoresc adj. m., f. vânătorească; pl. m. și f. vânătorești
9. [DOOM 2] vânătoresc adj. m., f. vânătorească; pl. m. și f. vânătorești
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL