1. [DEX '09] VÂNARE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna.
2. [MDA2] vânare1 sf [At: CORESI, EV. 525 / Pl: ~nări / G-D: și: (înv) ~rei / E: vâna] 1-2 Vânătoare (1-2). 3 Prindere cu ajutorul capcanelor a păsărilor sau a animalelor sălbatice Si: capturare (5). 4 Urmărire și ucidere a unui animal de către un animal de pradă Si: vânat1 (7), vânătoare (13), (înv) vânătorie (3). 5 Urmărire a unor (oameni considerați) răufăcători pentru a-i reține cu forța și a-i deferi justiției. 6 (Rar) Pescuit. 7 (Înv; ccr) Cantitate de pește rezultată în urma pescuitului. 8 (Fig) Urmărire cu asiduitate a unor posturi, situații, greu de obținut. 9 (Fig) Procurare a unui lucru (greu de dobândit). 10 (Înv; îs) ~ de vânt Lucru zadarnic, iluzoriu.
3. [MDA2] vânare2 sf [At: CR (1833), 94/10 / V: (1) vânar s / Pl: ~nări / E: vână + -ar] 1 (Reg; șîs ~a hamului) Curea a hamului, care trece peste părțile posterioare ale calului Si: bucar, curar (1). 2 (Olt; Mun) Nojiță. 3 (Trs) Șnur din păr de capră, cu care femeile de la țară își legau ciorapii de dimie în jurul piciorului.
4. [DEX '09] VÂNA, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari).
5. [MDA2] vâna vt [At: COD. VOR.2 76r /4 / Pzi: ~nez / E: ml *venare (= venari)] 1 (C. i. păsări sau animale sălbatice) A urmări pentru a captura sau a ucide Si: (reg) a șoimi, a vădăzli (1). 2 (Fșa) A se ocupa cu vânatul Si: (reg) a șoimi, a vădăzli (2). 3 (C. i. păsări sau animale sălbatice) A prinde cu ajutorul capacanelor Si: a captura (5). 4 (Îvp; c. i. păduri, regiuni etc.) A străbate în căutarea vânatului. 5 (D. animale de pradă) A urmări și a ucide un alt animal pentru a supraviețui. 6 (Fig; c. i. oameni) A urmări pentru a reține cu forța și a deferi justiției. 7 (Înv; îe) A ~ viața (cuiva) sau a ~ cu moarte (pe cineva) A urmări (pe cineva) cu scopul de a-l ucide. 8 (Fig; c. i. oameni) A spiona pe cineva. 9 (Fam; c. i. greșeli) A căuta cu insistență (răuvoitoare). 10 (Îvp) A pescui. 11 (Îe) A ~ pește în apă tulbure A pescui în ape tulburi. 12 (Îvp; c. i. ape) A străbate pentru a pescui. 13 (Bis; înv; fig) A converti (3). 14 (Fig; fam; șdp; c. i. situații, posturi greu de obținut etc.) A urmări cu asiduitate. 15 (Fig; c. i. obiecte, bunuri materiale) A procura. 16 (Fig) A acosta pe cineva de sex opus, în vederea unei aventuri Si: (fam) a agăța (3).
6. [MDA2] vânar s vz vânare2
7. [DEXI] vîna vb. I. tr. 1 (compl. indică păsări sau animale sălbatice) A pîndi, a urmări și a captura sau a ucide. Am vînat dihănii fel de fel și paseri felurite (SADOV.). 2 A pescui (pești mari). Vînau păstrăvi și îi mîncau acolo (VOIC.). 3 (bis.) A determina pe cineva să adopte o anumită convingere (religioasă); a converti. Nu socotesc cu alt cu nimic ca să-i poată vîna, fără numai cu învățătura și cu cuvîntul (ANTIM). 4 Fig. A urmări un om pentru a-l prinde sau pentru a-l omorî; a hăitui. Polițiștii l-au vînat pe hoț cîteva săptămîni. 5 Fig. (fam.; compl. indică posturi, situații greu de obținut etc.; adesea peior.) A urmări (ceva sau pe cineva) cu aviditate, cu stăruință, cu consecvență. Fidelitatea față de pușcărie a acestor oameni, care vînează o situație, leneș compusă în timp, miră (ARGH.). ♦ (fam.; compl. indică obiecte, bunuri materiale) A pune mîna pe...; a face rost. • prez.ind. -ez. /lat. *venare = venari.
8. [DEXI] vînare s.f. Acțiunea de a vîna și rezultatul ei; vînătoare. Vînarea unor specii pe cale de dispariție este interzisă. ◊ Fig. Îndeplineam însărcinări de tot soiul... nu pentru vînarea de avuție sau de măriri, ci numai din nevoia de a fi pururi în neastîmpăr (M. I. CAR.). • pl. -ări. /v. vîna.
9. [DEX '98] VÂNA, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (=venari).
10. [DLRLC] VÎNA, vînez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A pîndi, a urmări și a ucide păsări sau animale sălbatice care sînt socotite vînat. Vezi tu muntele cela de acolo, să nu te ducă păcatele să vînezi p-acolo. ISPIRESCU, L. 41. Sus la munte a plecat, Sus la munte la vînat. De vînat el n-a vînat, Orișicît s-a zbuciumat. TEODORESCU, P. P. 149. (Glumeț) Vîna broscoi cu piatra-n păduriș. D. BOTEZ, F. S. 37. ◊ Refl. pas. Apoi bine, măi țîncule, așa se vînează rățele? SADOVEANU, O. VIII 205. ♦ (Despre păsări sau animale sălbatice) A pîndi, a urmări, a prinde o pradă, un animal care servește drept hrană. Un vultur pîndea, doară și-ar vîna ceva de prînz. ȚICHINDEAL, F. 5. ♦ Fig. A urmări, a hăitui. Bănuitorul tiran... începu iar a-l vîna cu moarte și curse și-l sili a fugi în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 28. ♦ A cutreiera, a străbate un ținut în lung și-n lat umblînd după vînat. A vînat cîmpii cu florile, Munții cu răcorile. SEVASTOS, N. 95. Și el mi-a vînat codri-n lung și-n lat. TEODORESCU, P. P. 490. ♦ A pescui (mai ales pești mari). Pe lîngă un rîu trecînd și pe cîțiva vînînd pește cu undițele văzînd, se opri. ȘEZ. II 15. 2. Fig. A urmări cu aviditate (ceva sau pe cineva), a alerga după... Veșnic vîna un cămătar, care să-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu cîteva luni. CARAGIALE, O. III 241. Vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă. EMINESCU, O. I 151. ♦ (Familiar) A prinde, a pune mîna pe..., a face rost de... Ca toate domnișoarele din societate, ea a fost crescută pentru a vîna un bărbat. GHEREA, ST. CR. II 333. Atunci pajora-i zise să vîneze mai întîi douăsprezece coșuri de pîine și douăsprezece buți cu apă pentru drum. MARIAN, O. I 140.
11. [DLRLC] VÎNARE, vînări, s. f. (Rar) Faptul de a vîna; vînătoare; pescuit. Vînarea sub gheață cu ostrețe... se practică mult pe Olt. ANTIPA, P. 174.
12. [Șăineanu, ed. VI] vânà v. 1. a goni fiarele sălbatice spre a le prinde sau ucide; 2. fig.4 a urmări cu ardoare: ați vânat țintă nebună EM. [Lat. VENARI].
13. [Scriban] vînáre f. Acțiunea de a vîna. Ps. S. (vîrare). Vînat (acțiune și animal).
14. [Scriban] vînéz v. tr. (lat. vênari, pv. venar, fr. vener). Ucid fearele lovindu-le de departe cu sulița, cu săgeata saŭ cu glonțu: a vîna lupĭ. Fig. Urmăresc, ochesc: a vîna o funcțiune.
15. [DOOM 3] vânare s. f., g.-d. art. vânării; pl. vânări
16. [DOOM 2] vânare s. f., g.-d. art. vânării; pl. vânări
17. [DOOM 3] vâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vânez, 3 vânează; conj. prez. 1 sg. să vânez, 3 să vâneze
18. [DOOM 2] vâna (a ~) vb., ind. prez. 3 vânează
19. [DER] vîna (-nez, -at), vb. – 1. A urmări, a prinde sau a ucide animale. – 2. A pescui. – 3. A urmări, a pretinde. – Mr. avin(are). Lat. vēnāri, prin intermediul unei forme vulgare *vēnāre (Pușcariu 1895; REW 9186); cf. fr. vener, prov., cat. venar. – Der. vînat, s. n. (vînătoare, ceea ce se vînează); mr. avinat, poate direct din lat. vēnātus (Pușcariu 1889; REW 9189), cf. cat. venat, sp. venado, port. veado; vînătoare, s. f. (vînat; pescuit), megl. vănătoari; vînător, s. m. (persoană care vînează; înv., unitate militară în Munt., formată din 500 călăreți și 500 pedestrași; pescar; Arg., controlor de tren), poate direct din lat. vēnātōr (REW 9188), cf. prov., v. sp. venador, fr. veneur; vînătoresc, adj. (de vînători); vînătorie, s. f. (vînătoare); vînătură, s. f. (vînat).
20. [Argou] vâna, vânez v. t. (peior.) 1. a urmări cu aviditate / cu stăruință 2. a pune mâna pe ceva; a face rost de ceva
21. [Argou] vânarea dragonului expr. (tox.) obiceiul de a inhala vaporii degajați de heroina încălzită pe o folie de aluminiu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL