1. [MDA2] vâltura1 [At: BĂLCESCU, M. V. 570 / V: ~tora, ~tori, vul~, vunt~ / Pzi: ~rez / E: vâltoare] 1 vr A se învârti repede în cerc Si: a se învârteji, a se învolbura. 2 vt (Reg) A piua.
2. [MDA2] văltura v vz vâltura
3. [MDA2] vâltora v vz vâltura
4. [MDA2] vâltori v vz vâltura
5. [MDA2] vultura v vz vâltura
6. [MDA2] vuntura v vz vâltura
7. [DAR] vâltura, vâlturez, vb. I refl. (înv. și reg.) a se învârti, a da ocol.
8. [DRAM 2021] vâlturá, vâlturez, v.t. (reg.) A limpezi, a spăla hainele în vâltoare: „Izmenele cele de iarnă, / Ți le-a vâltura la vară” (Bârlea, 1924, II: 287). – Din vâltoare (MDA).
9. [DRAM 2015] vâltura, vb. tranz. – (reg.) A limpezi, a spăla hainele în vâltoare: „Izmenele cele de iarnă, / Ți le-a vâltura la vară” (Bârlea, 1924, II: 287). – Din vâltoare (MDA).
10. [DRAM] vâltura, vb. tranz. – A limpezi, a spăla hainele în vâltoare: „Izmenele cele de iarnă, / Ți le-a vâltura la vară” (Bârlea 1924 II: 287). – Din vâltoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL