1. [DEX '09] VALERIANĂ, valeriane, s. f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acțiune antispasmodică și sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valériane.
2. [MDA2] valerian sn vz valeriană
3. [MDA2] valeriană sf [At: COTEANU, PL. 14 / P: ~ri-a~ / V: (înv) valerian / Pl: ~ne / E: lat valeriana, fr valériane] 1 Plantă din familia valerianaceelor, cu tulpina erectă, cu florile trandafirii sau albe, a cărei rădăcină este folosită la prepararea unor produse farmaceutice și în medicina populară Si: odolean1, (reg) năvalnic, gușa-porumbului, iarba-pisicilor (Valeriana officinalis). 2 (Prc) Rădăcină de valeriană (1). 3 Substanță uleioasă, puternic mirositoare, extrasă din rădăcina de valeriană (1), folosită sub formă de infuzie, extract sau tinctură, ca spasmolitic și sedativ.
4. [DEXI] valeriană s.f. 1 (bot.) Plantă erbacee din familia valerianaceelor, cu tulpina erectă, cu florile trandafirii sau albe, a cărei rădăcină este folosită la prepararea unor produse farmaceutice și în medicina populară (Valeriana officinalis); odolean. 2 (farm.) Substanță uleioasă, puternic mirositoare, extrasă din rizomul de valeriană, cu proprietăți spasmolitice și sedative; medicament preparat din această substanță, sub formă de infuzie, extract, tinctură. • sil. -ri-a-. pl. -e. /<fr. valériane, lat. valeriana; cf. nm. pr. Valeria, regiune din vechea Panonie.
5. [CADE] ODOLEAN sbst., ODOLEANĂ sf. 🌿 Două specii de plante, cu flori trandafirii sau albe, ce cresc prin fînețe și locuri umede; rădăcina ei, întrebuințată în farmacie, are un miros caracteristic, neplăcut; planta e purtată la brîu de femeile din popor, căci cred că le aduce noroc în dragoste (Valeriana officinalis) (🖼 3414), (V. dioica): Bujorelul falnic, rumen, cu năltuța odoleană (ALECS.); Foaie verde odoleană, asta-i mîndra mîndruleană (IK.-BRS.) [srb. o d o l j a n].
6. [DEX '98] VALERIANĂ, valeriene, s. f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acțiune antispasmodică și sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valeriane.
7. [DEX '96] ODOLEAN, odoleni, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori mari, trandafirii sau albe (Valeriana), dintre care una servește la prepararea unor produse farmaceutice cu proprietăți sedative; valeriană (Valeriana officinalis). [Var.: odoleană s. f., hodolean s. m.] – Din ucr. odoljan.
8. [DLRLC] VALERIANĂ, valeriane, s. f. 1. (Bot.) Odolean1. 2. Preparat farmaceutic extras din rădăcină de odolean și folosit ca medicament calmant. – Pronunțat: -ri-a-.
9. [DN] VALERIANĂ s.f. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii sau albe; (pop.) odolean. 2. Substanță medicamentoasă preparată din rădăcina acestei plante. [Pron. -ri-a-. / < fr. valériane].
10. [MDN '00] VALERIANĂ s. f. 1. plantă erbacee cu flori trandafirii sau albe; odolean. 2. substanță medicamentoasă din rădăcina acestei plante. (< fr. valériane, lat. valeriana)
11. [Șăineanu, ed. VI] valeriană f. plantă numită vulgar navalnic (Munt.) și odolean (Mold.).
12. [Scriban] *valeriánă f., pl. iene (mlat. valeriana). Bot. O plantă erbacee a căreĭ rădăcină e antispazmodică și febrifugă (valeriana officinalis). Ĭa are un miros particular și cam neplăcut care place pisicilor, ĭar țărancele o poartă la brîŭ crezînd că aduce noroc în amor. – Pop. năvalnic și odoleană. V. fetică.
13. [DOOM 3] valeriană (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. valerianei; pl. valeriane
14. [DOOM 2] valeriană (-ri-a-) s. f., g.-d. art. valerianei; pl. valeriane
15. [DFL] VALERIANA L., ODOLEAN, fam. Valerianaceae. Gen originar din regiunile temperate și reci ale globului, peste 150 specii, vivace și anuale, erbacee sau lemnoase, urcătoare sau erecte. Frunze radicale, întregi sau dentate, cele caulinare sau toate sînt penat-crestate sau penat-sectate. Flori albe sau roz (caliciul cu diviziuni capilare, plumoase, tub floral scurt, rar prelungit, marginea corolei cu 5 lacinii, 3 stamine, rar 1 sau 2, stil crestat în vîrf.
16. [DFL] Valeriana angustifolia Mill. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori mirositoare (corolă cu pinten, limb cu 5 diviziuni egale), în cime-corimbiforme, roz-deschis. Frunze liniare sau lanceolate, întregi. Plantă verde-albăstruie, pînă la 0,60 m înălțime, cu tulpini de obicei simple.
17. [DFL] Valeriana dioica L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe sau roz, dispuse în cimă umbeliformă, dioice, cele mascule de obicei mai mari. Frunzele inferioare ovat-ascuțite, cele tulpinale ovat-obtuze, iar cele din vîrf mici, penate, cu 7 lacinii liniare. Plantă perenă, erbacee, pînă la 35 cm înălțime, tulpină fistuloasă, rizom cu stoloni.
18. [DFL] Valeriana montana L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe, roz-deschis dispuse, în număr mare, în corimbe. Frunze ovat-ascuțite, întregi, pețiolate, glabre. Plantă perenă, pînă la 15 cm înălțime, cu rizom tîrîtor.
19. [DFL] Valeriana officinalis L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori lila-roșietice pînă la albe, în raceme corimbiforme, terminale. Frunze imparipenate, pînă la 13 perechi de foliole liniare sau liniar-lanceolate, dințate sau întregi, cele radicale, de obicei, pubescente, iar cele caulinare, glabre. Plantă erbacee, perenă, pînă la 1,1 m înălțime. Tulpină fistuloasă, neramificată, dreaptă, glabră, cu stoloni subterani la bază.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL