1. [MDA2] valerian sn vz valeriană
2. [Șăineanu, ed. VI] Valerian m. împărat roman, respinse pe Goți și muri în captivitate (253-260).
3. [DEX '09] VALERIANĂ, valeriane, s. f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acțiune antispasmodică și sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valériane.
4. [MDA2] valeriană sf [At: COTEANU, PL. 14 / P: ~ri-a~ / V: (înv) valerian / Pl: ~ne / E: lat valeriana, fr valériane] 1 Plantă din familia valerianaceelor, cu tulpina erectă, cu florile trandafirii sau albe, a cărei rădăcină este folosită la prepararea unor produse farmaceutice și în medicina populară Si: odolean1, (reg) năvalnic, gușa-porumbului, iarba-pisicilor (Valeriana officinalis). 2 (Prc) Rădăcină de valeriană (1). 3 Substanță uleioasă, puternic mirositoare, extrasă din rădăcina de valeriană (1), folosită sub formă de infuzie, extract sau tinctură, ca spasmolitic și sedativ.
5. [DEXI] valeriană s.f. 1 (bot.) Plantă erbacee din familia valerianaceelor, cu tulpina erectă, cu florile trandafirii sau albe, a cărei rădăcină este folosită la prepararea unor produse farmaceutice și în medicina populară (Valeriana officinalis); odolean. 2 (farm.) Substanță uleioasă, puternic mirositoare, extrasă din rizomul de valeriană, cu proprietăți spasmolitice și sedative; medicament preparat din această substanță, sub formă de infuzie, extract, tinctură. • sil. -ri-a-. pl. -e. /<fr. valériane, lat. valeriana; cf. nm. pr. Valeria, regiune din vechea Panonie.
6. [DEX '98] VALERIANĂ, valeriene, s. f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acțiune antispasmodică și sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valeriane.
7. [DLRLC] VALERIANĂ, valeriane, s. f. 1. (Bot.) Odolean1. 2. Preparat farmaceutic extras din rădăcină de odolean și folosit ca medicament calmant. – Pronunțat: -ri-a-.
8. [DN] VALERIANĂ s.f. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii sau albe; (pop.) odolean. 2. Substanță medicamentoasă preparată din rădăcina acestei plante. [Pron. -ri-a-. / < fr. valériane].
9. [MDN '00] VALERIANĂ s. f. 1. plantă erbacee cu flori trandafirii sau albe; odolean. 2. substanță medicamentoasă din rădăcina acestei plante. (< fr. valériane, lat. valeriana)
10. [Șăineanu, ed. VI] valeriană f. plantă numită vulgar navalnic (Munt.) și odolean (Mold.).
11. [Scriban] *valeriánă f., pl. iene (mlat. valeriana). Bot. O plantă erbacee a căreĭ rădăcină e antispazmodică și febrifugă (valeriana officinalis). Ĭa are un miros particular și cam neplăcut care place pisicilor, ĭar țărancele o poartă la brîŭ crezînd că aduce noroc în amor. – Pop. năvalnic și odoleană. V. fetică.
12. [DOOM 3] valeriană (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. valerianei; pl. valeriane
13. [DOOM 2] valeriană (-ri-a-) s. f., g.-d. art. valerianei; pl. valeriane
14. [Onomastic] VALERIAN, lat. Valerianus; VALERIE lat. Valerius; VALERIN, vb. latin valeo,- ēre „a fi tare”. I. 1. Valerian (Syn 1 apr) și – Coconașul (ib. 14 sep). Cf. Velerin și Veler, în folclor; Valerom, refren în folclor (Păsc). 2. Cu afer. Ler împărat (BCI VIII 49); Ler/escul, 1654 (An C III 740); -ești, -eni, -ișani ss.; Ler/ul și -a tt.; -a b. (Cat); -oae f., marital, (17 B I 427). II. Din tema comună Val: 1. Vale b. (Ard); Valu, act.; Vălești s., olt.; Vălucu (16 B III 141). 2. Vălineasa (< Valin scurtat din Valerin), Vasilica (17 A I 205). 3. Probl. + suf. -otă; *Válotă > Valuta, I., act. 4. Valeș (16 A II 143; Isp I1); Valeșoae (Ștef). 5. Vălaru (Ard) designă apartenența locală „din s. Valea” III. Cu v trecut în g: v. Galerie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL