Definiție și ce înseamnă vâjiitoare

1. [DEX '09] VÂJÂITOR, -OARE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitor, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor.

2. [DEX '09] VÂJIITOR, -OARE adj. v. vâjâitor.

3. [MDA2] vâjăietoare sf vz vâjâitor

4. [MDA2] vâjăitoare sf vz vâjâitor

5. [MDA2] vâjâietor, ~oare a, sf vz vâjâitor

6. [MDA2] vâjâitor, ~oare [At: POLIZU / V: (rar) ~iet~, ~jei~, ~jii~, vijei~ a, sf, (înv) ~jeitoriu a, (reg) ~jăietoare, ~jăitoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: vâjâi + -tor] 1 a (D. vânt, copaci, ape etc.) Care produce un zgomot ascuțit și puternic Si: șuierător. 2 a (D. sânge) Care pulsează violent Si: zvâcnitor. 3 a (D. auz) Cuprins de o falsă senzație de zgomot Si: țiuitor. 4 sf (Reg) Zbârnâitoare. 5 sf (Reg) Zbârnâitoare pentru speriat păsările Si: (pop) pârâitoare, morișcă. 6 sf (Reg) Unealtă cu care se bate laptele închegat sau se amestecă zerul pus la fiert.

7. [MDA2] vâjeitor, ~oare a, sf vz vâjâitor

8. [MDA2] vâjeitoriu, ~oare a vz vâjâitor

9. [MDA2] vâjiitor, ~oare a, sf vz vâjâitor

10. [MDA2] vijeitor, ~oare a, sf vz vâjâitor

11. [DEXI] vîjiitor, -oare adj. v. vîjîitor.

12. [DEXI] vîjîitor, -oare adj., s.f. 1 adj. Care vîjîie. Tudorel cade, orb, de pe un mal înalt într-o apă vîjîitoare (CĂL.). 2 s.f. Zbîrnîitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). • sil. -jî-i-. pl. -ori, -oare și (reg.) vîjiitor, -oare adj. /vîjîi + -tor.

13. [DEX '98] VÂJÂITOR, -OARE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitor, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor.

14. [DLRLC] VÎJEITOR, -OARE adj. v. vîjîitor.

15. [DLRLC] VÎJIITOR, -OARE adj. v. vîjîitor.

16. [DLRLC] VÎJÎIETOR, -OARE adj. V. vîjîitor.

17. [DLRLC] VÎJÎITOR, -OARE, vîjîitori, -oare, adj. (Și în forma vîjiitor) Care vîjîie. Corbii luptă greu cu vîntul cumplit, vîjîitor. ALECSANDRI, T. II 390. ♦ Care vibrează de vîjîituri, în care vîjîie ceva. (Atestat în forma vîjeitor) Răsuflarea ei era scurtată, urechile vîjeitoare. MACEDONSKI, O. III 19. – Variante: vîjiitor, -oare, vîjeitor, -oare, vîjîietor, -oare adj.

18. [DOOM 3] vâjâitor (desp. -jâ-i-) adj. m., pl. vâjâitori; f. sg. și pl. vâjâitoare

19. [DOOM 2] vâjâitor (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitori; f. sg. și pl. vâjâitoare

20. [DMLR] vîjiitoare s. f. (pl. vîjiitori)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDA2] sterpetar sm [At: H XII, 227 / Pl: ~i / E: sterpet + -ar] […]
1. [DEX '09] STREPEZI, strepezesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) produce o senzație […]
1. [DEX '09] STERPEZI vb. IV v. strepezi. 2. [DEX '09] STREPEZI, strepezesc, vb. IV. […]
1. [DEX '09] STERPEZIT, -Ă adj. v. strepezit. 2. [MDA2] sterpezit, ~ă a vz strepezit […]
1. [MDA2] sterpi v vz stârpi 2. [DEX '09] STÂRPI, stârpesc, vb. IV. 1. Tranz. […]
1. [MDA2] sterpăciune sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: stârpici~, (îvr) stărpici~, (reg) stărpăciune[1], stăr~, […]
1. [MDA2] sterpie sf [At: PSALT. 62 / V: stâr~ / E: sterp + -ie] […]
1. [MDA2] sterpitate sf [At: BREZOIANU, R. 56 / Pl: ? / E: sterp + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro