1. [MDA2] văioagă1 sf vz văiugă1
2. [DEXI] văioagă1 s.f. v. văiugă1.
3. [DLRLC] VĂIOAGĂ s. f. v. văiugă1.
4. [DLRM] VĂIOAGĂ, văioage, s. f. Văiugă1. – Din văi (pl. lui vale) + suf. -oagă.
5. [Scriban] văĭoágă și văĭúgă f., pl. oage, ugĭ. Est. Vălcea. – Pl. -e: avea cărărĭ înspre doŭă văĭuge (Sadov. VR. 1930, 9-10, 193). V. dolie.
6. [DEX '09] VĂIUGĂ, văiugi, s. f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [Pr.: vă-iu-] – Vale + suf. -ugă.
7. [MDA2] văiag sn vz văiugă1
8. [MDA2] văiog1 sn vz văiugă1
9. [MDA2] văiugă1 sf [At: (a. 1670) URICARIUL XVII, 22 / V: (reg) văiag sn, ~ioagă (Pl: ~ioage) sf, văiog sn, vâioagă, vălioagă, văli~ sf / Pl: ~ugi, ~uge / E: vale2 + -ugă] 1 Vale2 (2) mică, puțin adâncă (și îngustă) Vz șiștoacă, viroagă.
10. [MDA2] vălioagă sf vz văiugă1
11. [MDA2] văliugă sf vz văiugă1
12. [MDA2] vâioagă sf vz văiugă1
13. [MDA2] voiagă sf vz văioagă
14. [MDA2] voioagă sf vz văiugă2
15. [MDA2] voiog sn vz văiugă
16. [DEXI] văiag s. n. v. văiugă1.
17. [DEXI] văiugă1 s.f. (geomorf.) Vale mică, îngustă și puțin adîncă, cu versanți avînd pantă redusă, cu fund relativ concav și în mod obișnuit fără apă permanentă. • pl. -gi, -ge. și (reg.) văiag s.n., váioagă s.f. /vale + -ugă.
18. [DEXI] voioágă s.f. v. văiugă2.
19. [DLRLC] VĂIUGĂ1, văiugi și văiuge, s. f. (Regional) Vale îngustă și puțin adîncă. Din văiuga aceea, vîntul aduce miroznă de iarbă verde. CAMILAR, N. I 363. O baltă neclintită, lucie ca un argint nou, se descoperi deodată într-o văiugă. SADOVEANU, O. VII 27. Poteca se încovoia peste o adîncătură așezată ca o șa pe două văiuge. id. ib. V 456. – Variantă: văioagă, văioage (DUMITRIU, N. 223), s. f.
20. [DOOM 3] văiugă s. f., g.-d. art. văiugii; pl. văiugi
21. [DOOM 2] văiugă s. f., g.-d. art. văiugii; pl. văiugi
22. [DAR] văioagă, văioage, s.f. (reg.) 1. vâlcea. 2. chirpici, vălătuc.
23. [DRAM 2015] voiog, s.f. – v. vaiogă („cărămidă nearsă”).
24. [DRAM] voiog, s.f. – v. vaiogă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL