1. [MDA2] văietat, ~ă a vz văitat2
2. [DEX '09] VĂIETA vb. I v. văita.
3. [DEX '09] VĂITA, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văieta vb. I] – Din vai.
4. [MDA2] vaiet sn [At: VARLAAM, C. 284 / V: (reg) vait (Pl: ~uri), văi~ / Pl: ~e / E: pvb văita] 1 Geamăt al omului prin care se exprimă durerea, suferința, jalea etc. Si: vaier1 (1), (Mol) vaicăr (1), (Ban) vaietec (1). 2 Succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: vaier1 (2), (Mol) vaicăr (2), (Ban) vaietec (2). 3 Suferință. 4 (Trs) Bocet (de înmormântare). 5 (Pan) Sunet tânguitor (și prelung) scos de unele păsări sau animale. 6 (Fig) Zgomot prelung, tânguitor, produs de ape, de vânt etc. Si: vaier1 (4). 7 (Fig) Sunet tânguitor, prelung produs de unele instrumente muzicale.
5. [MDA2] vaietat, ~ă a vz văitat2
6. [MDA2] văieta v vz văita
7. [MDA2] văita [At: PRAV. 211 / V: văieta (Pzi și: 6, înv, vaiet), (reg) voieta / Pzi: vait / E: vai1] 1 vr (D. oameni) A scoate strigăte (prelungi), gemete (din cauza unei dureri, a unei suferințe etc.) Si: a se tângui, (pop) a se mișeli, (îrg) a se olecăi, a se văiera (1), (înv) a se ruguci1, (reg) a se văina (1), a se văităra (1), a se vălăcăi (1). 2 vr A-și exprima prin cuvinte durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: a se căina (1), a se jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui, (pop) a se mișeli, (îrg) a se olecăi, a se văiera, (înv) a se ruguci1, (reg) a se văina (2), a se văităra (2), a se vălăcăi (2). 3 vt (Reg) A boci (7) un mort Si: a jeli. 4 vt (Pop) A compătimi (1) pe cineva. 5 vr (Pan; d. păsări sau animale) A emite sunete tânguitoare (și prelungi). 6 vr (Fig; d. vânt, ape etc.) A produce zgomote prelungi și tânguitoare. 7 vr (Fig; d. unele instrumente muzicale, d. clopote) A produce sunete triste, tânguitoare.
8. [MDA2] văitat2, ~ă a [At: COȘBUC, AE. 244 / V: vaietat / Pl: ~ați, ~e / E: văita] (Rar; d. sunete emise de vocea umană) Care este însoțit de vaiete (1).
9. [MDA2] voieta v vz văita
10. [DEXI] vaiet s.n. 1 Strigăt (prelung), geamăt de durere, de jale, de suferință; succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința; plînset, vaier. 2 Analog. Sunet, țipăt (prelung), tînguitor scos de unele păsări sau animale. Venea un vaiet de dihanie rănită (GAL.). 3 Fig. Zgomot prelung și tînguitor produs de ape, de vînt etc. Ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește (BACOV.). ♦ Sunet tînguitor, produs de unele instrumente muzicale. Rămase... în urmă-ne vaietul vioarelor (PAPAD.). • pl. -e. /de la văita, prin derivare regresivă.
11. [DEXI] văieta vb. I. v. văita.
12. [DEXI] văita vb. I. refl. 1 (despre oameni) A scoate strigăte (prelungi), vaiete, gemete (din cauza unei dureri, a unei suferințe etc.); a-și exprima prin cuvinte durerea, suferința, jalea, nemulțumirea etc; a se tîngui, a se lamenta, (înv., reg.) a se văiera. Erau în totul vreo doisprezece răniți, dar nici unul nu se văita de dureri (CA. PETR.). ◊ Expr. (A se văita) cît îl ține (ori îl ia) gura sau în gura mare v. gură. ♦ (tr.) A plînge, a compătimi pe cineva. Trebuie să părăsesc țara. Bietul om începu a mă văita (SIO.). ♦ (reg.; tr.; compl. indică morți) A boci, a jeli (la înmormîntare). 2 Analog. (despre unele păsări sau animale) A scoate sunete, țipete lugubre, tînguitoare (și prelungi). 3 Fig. (despre vînt, ape etc.) A produce zgomote prelungi, triste. Doi plopi -singuri în tot satul- se văitau îndoiți spre pămînt (BART). 4 Fig. (despre unele instrumente muzicale, despre clopote) A produce sunete triste, tînguitoare. Cele trei clopote mici și sărace se pornesc deodată să țipe și să se vaiete (CAR.). • prez.ind. vait. și văieta vb. I. /de la vai.
13. [DEXI] văitat2, -ă adj. (despre sunete emise de vocea umană, de instrumente muzicale etc.) Care este trist, tînguitor. • pl. -ți, -te. /v. văita.
14. [DEX '98] VĂITA, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre. ♦ Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văieta vb. I] – Din vai.
15. [DLRLC] VĂITA, vait, vb. I. Refl. (Și în forma văieta) A scoate vaiete; a striga, a plînge, a se tîngui (de durere); a se văiera. Avramicu se văita, cu mînile la tîmple. SADOVEANU, O. VII 79. Am fost amărît și m-am văitat, am rupt cu dinții scîndură hambarului. POPA, V. 313. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. EMINESCU, O. I 199. Ah! ziceau ei văietîndu-se: sîntem pierduți. DRĂGHICI, R. 10. ◊ Fig. Afară, vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile urcate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. Și, ca orgă colosală, geme tot, – se vaită tot. MACEDONSKI, O. I 162. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre; a urla. Auzi prin beznă lupii cum se văietă? BENIUC, V. 39. ♦ Tranz. A compătimi pe cineva. Nu te vait eu pe tine. – Variantă: văieta, vaiet, vb. I.
16. [Șăineanu, ed. VI] văietà v. a-și exprima durerea cu glasul jelitor: plânge și se văietă.
17. [Scriban] 2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a -á v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și’n P. P.
18. [DOOM 3] văita (a se ~) (desp. văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 2 sg. te vaiți, 3 se vaită (desp. vai-); conj. prez. 1 sg. să mă vait, 3 să se vaite; imper. 2 sg. afirm. vaită-te; ger. văitându-mă
19. [DOOM 2] văita (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se vaită, 1 pl. ne văităm
20. [MDO] văieta (3 sil.) (ind. prez. 1 sg. vaiet, pl. văietăm)
21. [IVO-III] (mă) vaiet, văieta inf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL