1. [DEX '09] VĂGAȘ s. n. v. făgaș.
2. [MDA2] văgaș sn vz făgaș
3. [DEXI] văgaș s.n. v. făgaș.
4. [DEX '96] VĂGAȘ s. n. V. făgaș.
5. [Șăineanu, ed. VI] văgaș, n. V. făgaș.
6. [Scriban] văgáș și hăgáș (vest) și hogáș (est) n., pl. e (ung. vágás, d. vágni, a tăĭa. V. văgăună). Urmă adîncă lăsată de roata caruluĭ (fr. ornière). Fig. Direcțiune saŭ cale de urmat: a purcede pe hogașu îmbunătățirilor. Deprinderĭ înrădăcinate, rutină. – Și hăŭgaș (nord), făgaș (Munt.) și ogaș (Ban. Olt).
7. [DEX '09] FĂGAȘ, făgașe, s. n. Urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii. ♦ Fig. Direcție, drum. Și-a orientat cercetările pe un nou făgaș. [Pl. și: făgașuri. – Var.: (reg.) hăugaș, hogaș, văgaș s. n.] – Din magh. vágás.
8. [DEX '09] HĂUGAȘ s. n. v. făgaș.
9. [DEX '09] HOGAȘ s. n. v. făgaș.
10. [MDA2] făgaș1 sn [At: I. IONESCU, C. 220 / V: (reg) fog~, hog-, văg~, ogașă (Pl: ogășii) sf, (Mol) haug~, hăug~, hăng~ / Pl: ~e, ~uri / E: mg vágás] 1 Urmă adâncă (și îngustă) lăsată de roțile unui vehicul. 2 (Fig) Drum. 3 (Fig) Direcție. 4 (Fig) Linie de conduită. 5 (Fig) Deprindere. 6 (Pop; îe) A-și pierde ~ul A-și pierde direcția. 7 (Pop; îe) A nu-și ieși din ~ A-și păstra obiceiurile, deprinderile. 8 (Mol; îe) A se da în hăugașul lui A se întoarce la deprinderile sale. 9 Urmă (adâncă și neregulată) săpată în pământ de torente. 10 Matcă a unui pârâu. 11 (Ban) Pârâu. 12 Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului miner de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii.
11. [MDA2] fogaș2 sn vz făgaș1
12. [MDA2] ogarșie sf vz făgaș1
13. [MDA2] ogaș sn vz făgaș1
14. [MDA2] ogașă sf vz făgaș1
15. [MDA2] ogașie sf vz făgaș1
16. [MDA2] ogăștie sf vz făgaș1
17. [MDA2] ogoș[1] sn vz făgaș
18. [MDA2] vâgaș sn vz făgaș
19. [CADE] FĂGAȘ, VĂGAȘ (pl. -așe) sn. 1 Urma adîncă ce lasă roțile unei trăsuri sau unui car într’un pămînt moale, ogaș: roatele briștei tăiau făgașe subțiri pe iarba plăpîndă a pămîntului jilav ODOB.; dînd într’un văgaș adînc înghețat, m’am pomenit cu trăsura într’un peș I. -GH.; Fig.: să nu credem vreodată că ... opintirile noastre vor face să sară lumea din făgaș deodată CAR ¶ 2 🌐 Urma săpată de un torent în curgerea lui: voinicii munților pășesc sprinteni pe făgașele apelor VLAH.; Că beau apă din văgaș și mănînc felii de caș TOC. (👉 OGAȘ) [ung. vágás].
20. [CADE] ❍ HĂUGAȘ (pl. -șe) sn. Mold. 1 = FĂGAȘ ¶ 2 Ogaș; șanț făcut de puhoaie pe drumuri: ei se sbat pe de lături și dau prin ~e (ALECS.).
21. [CADE] ❍ HOGAȘ (pl. -șe) sn. 1 = FĂGAȘ ¶ 2 🐑 Hățaș, poteca pe unde se duc oile la pășune ¶ 3 Petec de pămînt pe o costișă: Tot m’aș duce, duce-m’aș Tot la vale pe ~ (ȘEZ.) [comp. HOAGĂ].
22. [CADE] OGAȘ (pl. -șe) sn. Băn. 1 🌐 Vale îngustă ¶ 2 Pîrău: pe această vale curge un ~ carele izvorește din Fața-mare (LIUB.) ¶ 3 Șanț făcut de puhoaie pe drumuri [ung. vágás; comp. FĂGAȘ, HĂUGAȘ, HOGAȘ].
23. [DEX '96] HĂUGAȘ s. n. V. făgaș.
24. [DEX '96] HOGAȘ s. n. V. făgaș.
25. [DLRLC] FĂGAȘ, făgașuri și făgașe, s. n. Urmă săpată de apele de ploaie sau lăsată în pămîntul moale de roțile unui vehicul și rămasă după întărirea pămîntului. Apa fuge șiroaie pe făgașurile drumurilor, scurgîndu-se în șanțuri. SAHIA, N. A. 49. Roatele briștei tăiau făgașe subțiri pe iarba plăpîndă a pămîntului jilav. ODOBESCU, S.I 381. ♦ Fig. Direcție, drum. Întîmplarea care-l scosese din făgașul obișnuit îl zdruncinase tare. SADOVEANU, O. III 580. Înțelegînd că discuția s-a împotmolit, căută să-i schimbe făgașul. REBREANU, R. I 41. – Variante: hăugaș (ALECSANDRI, T. 1205), ogaș (I. IONESCU, M. 36, id. P. 360), hogaș (HOGAȘ, M. N. 206, ȘEZ. VIII 25), văgaș (TEODORESCU, P. P. 180, ȘEZ. IV 131) s. n.
26. [DLRLC] OGAȘ s. n. v. făgaș.
27. [DLRM] FĂGAȘ, făgașe, s. n. Urmă adîncă săpată în pămînt de apele de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul. ♦ Fig. Direcție, drum. [Pl. și: făgașuri. – Var.: hăugaș, hogaș, văgaș s. n.] – Magh. vágás.
28. [Șăineanu, ed. VI] făgaș n. 1. urmă adâncă ce lasă roata unei trăsuri; 2. fig. direcțiune sau cale de urmat; 3. deprinderi înrădăcinate, rutină. [Vechiu-rom. văgaș = ung. VÁGÁS].
29. [Șăineanu, ed. VI] hăugaș n. Mold. 1. făgaș: să urnească țara din hăugaș AL.; 2. jghiabul sau gârliciul teascului. [Rostire dialectală, din văgaș (v. făgaș)].
30. [Scriban] făgáș, V. hogaș.
31. [Scriban] hăŭgáș, V. hogaș.
32. [Scriban] hogáș, V. văgaș.
33. [Scriban] ogáș, V. hogaș.
34. [DOOM 3] făgaș s. n., pl. făgașe
35. [DOOM 2] făgaș s. n., pl. făgașe
36. [MDO] făgaș, pl. făgașe
37. [IVO-III] făgaș.
38. [IVO-III] ogaș, -șe.
39. [DER] făgaș (-șe), s. n. – Urmă, brazdă, urmă de roată. – Var. (Mold., Trans.) vagas, ogaș, hogaș, (Trans.) hăgaș, hăgău. Mag. vágás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 95; DAR). După Drăganu, Dacor., VI, 275, alterarea consoanei inițiale se explică prin încrucișarea cu mag. forga „cotitură”, ipoteză puțin probabilă. Cf. sb., cr., rut. vagaš. După DAR, var. hăgău ar proveni din mag. hágo. – Der. hoagă, s. f. (groapă cu apă; pîrîu).
40. [DE] OGÁȘ (< magh.) s. n. (GEOGR.) Formă negativă de relief alungită, neramificată, sculptată de către apele de șiroire (cu adâncimi de 0,5-2 m). Este o formă incipientă de eroziune care poate evolua dând naștere unui torent. Sin. făgaș.
41. [DAR] hăugaș, hăugașe, s.n. (reg.) 1. făgaș. 2. jgheabul sau gârliciul teascului.
42. [DAR] hogaș, hogașuri, s.n. (reg.) 1. adâncitură pe un drum îngust; făgaș. 2. vâlcea, văgăună mică. 3. șanț săpat. 4. crestătură în lemn. 5. petec de pământ, hățaș.
43. [DRAM 2015] ogaș, ogașuri, s.n. – (reg.) 1. Brazdă arată. 2. Urmă adâncă lăsată de roata carului. ♦ (top.) Ogaș, fânațe în Bocicoel (Vișovan, 2005). – Cf. făgaș, hogaș, văgaș „urmă, brazdă” (< magh. vágás „tăietură” < vágni „a tăia”) (Scriban, MDA).
44. [DRAM] ogaș, -uri, s.n. – Brazdă arată. – Din făgaș „urmă, brazdă” (< magh. vágás „tăietură”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL