1. [DEX '09] VĂCUȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță.
2. [MDA2] văcuță sf [At: (a. 1742) BUL. COM. IST. I, 230 / Pl: ~țe / E: vacă + -uță] 1-2 (Șhp) Vacă (1) (cam mică) Si: (pop) văcușoară (1-2). 3 Vacă tânără Si: (pop) văcușoară (3). 4 (Prc) Carne de vacă (1) folosită ca aliment. 5 (Bot; lpl) Pita-vacii (Boletus bovinus). 6 (Ent; îc) ~-Domnului Buburuză (Coccinella septempunctata).
3. [DEXI] văcuță s.f. Dim. al lui vacă; (pop.) văcușoară. • pl. -e. /vacă + -uță.
4. [DLRLC] VĂCUȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă. O văcuță roșie privea neclintită la cîteva găini care ciuguleau în jurul ei. SADOVEANU, O. VIII 18. Auzea mereu și pe Dumana, singura lor văcuță, ronțăind sau rumegînd. REBREANU, I. 45. Colo-n veatră la bordei... o văcuță cu viței. TEODORESCU, P. P. 277. ◊ Compus: (Entom.) văcuța-domnului = vaca-domnului.
5. [Scriban] văcúță f., pl. e. Vacă mică.
6. [DOOM 3] văcuță s. f., g.-d. art. văcuței; pl. văcuțe
7. [DOOM 2] văcuță s. f., g.-d. art. văcuței; pl. văcuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL