1. [DEX '09] VĂCĂRIE1, văcării, s. f. 1. Cireadă de vaci. 2. Loc îngrădit și amenajat pentru adăpostirea vacilor. – Vacă + suf. -ărie.
2. [DEX '09] VĂCĂRIE2, văcării, s. f. Meseria de văcar. – Văcar + suf. -ie.
3. [MDA2] văcărie1 sf [At: (a. 1793) ȘTEFANELLI, D. C. 232 / Pl: ~ii / E: vacă + -ărie] 1 Loc (îngrădit și amenajat) unde se odihnesc vacile (1), când sunt la pășune. Si: (reg) bătătură, bouriște, meriză, merizătoare, meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș, zăcătoare. 3 (Reg) Văcăreață (3). 4 (Csc) Cireadă de vaci (1).
4. [MDA2] văcărie2 sfs [At: I. GOLESCU, C. / E: văcar + -ie] Meseria de văcar (1) Si: (rar) văcărit2.
5. [DEXI] văcărie1 s.f. 1 Colect. Cireadă de vaci. 2 Loc îngrădit și amenajat pentru adăpostirea vacilor. • pl. – ii. /vacă + -ărie.
6. [DEXI] văcărie2 s.f. Meseria de văcar. • pl. -ii. /văcar + -ie.
7. [DLRLC] VĂCĂRIE, văcării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Cireadă de vaci. Văcăria lui păștea în suhaturi. GALACTION, O. I 51. ♦ Loc îngrădit pentru vite; ocol, staul. Sub privirile iscoditoare ale lunii pline, ce-și cumpănea, în miez de noapte, mersu-i înalt deasupra văcăriei. HOGAȘ, M. N. 109. 2. Meseria de văcar. Ia ciomagul lui de văcărie, căci era văcar. ȘEZ. I 264.
8. [Scriban] văcăríe f. Ocupațiunea de văcar. Crescătorie (stabiliment) de vacĭ, tamazlîc. Ĭal. Cireadă de vacĭ: cînd să vie văcăria, se pun la pîndă (Șez. 36, 26).
9. [DOOM 3] văcărie s. f., art. văcăria, g.-d. art. văcăriei; pl. văcării, art. văcăriile (desp. -ri-i-)
10. [DOOM 2] văcărie s. f., art. văcăria, g.-d. art. văcăriei; pl. văcării, art. văcăriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL