1. [DEX '09] UZURPATOR, -OARE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator.
2. [MDA2] uzurpator, ~oare smf [At: AR (1829), 621/26 / S și: usu~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr usurpateur, lat usurpator] Cel care uzurpă Si: răpitor.
3. [CADE] *UZURPATOR sm. Acela care izbutește să uzurpe un drept, o putere care nu-i aparține în mod legiuit, în spec. acela care uzurpă autoritatea suverană [fr. usurpateur].
4. [DLRLC] UZURPATOR, -OARE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care se substituie în mod ilegal în drepturile altuia. Pusese stăpînire și, ca orice uzurpator victorios, asculta cu plăcere măgulirile. C. PETRESCU, O. P. I 121.
5. [DN] UZURPATOR, -OARE s.m. și f. Cel care în mod ilegal a acaparat puterea sau și-a însușit drepturile altuia. [Cf. fr. usurpateur, lat. usurpator].
6. [MDN '00] UZURPATOR, -OARE s. m. f. cel care săvârșește o uzurpare. (< fr. usurpateur, lat. usurpator)
7. [Șăineanu, ed. VI] uzurpator m. cel ce uzurpă.
8. [Scriban] *uzurpatór, -oáre s. (lat. usurpator). Acela care uzurpă.
9. [DOOM 3] uzurpator s. m., pl. uzurpatori
10. [DOOM 2] uzurpator s. m., pl. uzurpatori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL