1. [DEX '09] UZURAR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius.
2. [MDA2] uzurar, ~ă [At: DRLU / S și: usu~ / Pl: ~i, ~e / E: lat usurarius, fr usuraire] (Înv) 1 sm Cămătar. 2 a Cămătăresc (4). 3 av Cu camătă.
3. [CADE] *UZURAR l. adj. Ce ține de camătă, de cămătar: împrumut ~. II. sm. Cămătar: norocul... pe ~ i-l scoase în cale bine dispus (CAR.) [fr. usuraire].
4. [DEX '98] UZURAR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius.
5. [DLRLC] UZURAR, -Ă, uzurari, -e, adj. Care se referă la cămătar sau la camătă; cămătăresc. Dobînzi uzurare.
6. [Șăineanu, ed. VI] uzurar a. cu uzură: împrumutul uzurar.
7. [Scriban] *uzurár, -ă adj. (lat. usurarius). Cămătăresc: împrumut uzurar. S. m. Cămătar. Adv. Cu camătă.
8. [DOOM 3] uzurar (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurari; adj. f. uzurară, pl. uzurare
9. [DOOM 2] uzurar (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurari; adj. f. uzurară, pl. uzurare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL