1. [DEX '09] UZBEC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek.
2. [MDA2] uzbec, ~ă [At: CONTEMP, S. II, 1948, nr. 112, 16/1 / Pl: ~eci, ~ece / E: rs узбек] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Uzbekistanului (sau care este originară din Uzbekistan). 3 smp Populația din Uzbekistan. 4-5 a Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (3). 6-7 a Privitor la Uzbekistan sau la uzbeci. 8 a Care provine din Uzbekistan. 9-10 sf, a (Limbă turcică) vorbită de uzbeci.
3. [DEX '98] UZBEC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan sau la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek.
4. [DLRLC] UZBEC, -Ă, uzbeci, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Socialiste Sovietice Uzbece. ♦ (Adjectival) Care se referă la uzbeci; al uzbecilor. Începuturile literaturii uzbece datează din primul mileniu dinaintea erei noastre. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 16/1.
5. [MDN '00] UZBEC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Uzbekistan. ◊ (s. f.) limbă turcică vorbită de uzbeci. (< rus. uzbek)
6. [DOOM 3] uzbec adj. m., s. m., pl. uzbeci; adj. f., s. f. uzbecă, pl. uzbece
7. [DOOM 2] uzbec adj. m., s. m., pl. uzbeci; adj. f., s. f. uzbecă, pl. uzbece
8. [DOOM 3] uzbecă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbecei
9. [DOOM 2] uzbecă (limbă) s. f., g.-d. art. uzbecei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL