1. [DEX '09] UZAJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură1. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. – Din fr. usage.
2. [MDA2] uzaj sn [At: ALEXI, W. / V: (înv) uzagiu (S și: usagiu) / Pl: ~uri / E: fr usage] 1 Uz (13). 2 Utilizare efectivă (conform normelor) a elementelor de limbă. 3 Realizare (corectă) în vorbire a acestor norme, într-o epocă dată, de către toți vorbitorii (dintr-un mediu social, dintr-o regiune etc.). 4 Modul de folosire a acestor norme. 5 (Urmat de determinări; îe) De ~ Destinat să se practice, să circule într-un anumit fel, într-un anumit mediu. 6 Degradare prin întrebuințare îndelungată Si: uzare (2), uzură1 (3).
3. [DLRLC] UZAJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură. 2. (Franțuzism învechit; atestat în forma usagiu) Uz, folosire. Căpătă cunoștința, nu numai a limbii grecești, de usagiu comun atunce, ci și a limbilor rusească, latină și franceză. IORGA, L. I 524. – Variantă: usagiu s. n.
4. [DN] UZAJ s.n. 1. Uzură. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță (2). [Pl. -juri, -je. / < fr. usage].
5. [MDN '00] UZAJ s. n. 1. uzură. 2. uz. 3. uzanță (2). (< fr. usage)
6. [MDA2] uzagiu sn vz uzaj
7. [DLRLC] USAGIU s. n. v. uzaj.
8. [DLRM] UZAGIU s. n. v. uzaj.
9. [DOOM 3] uzaj s. n., pl. uzajuri
10. [DOOM 2] uzaj s. n., pl. uzajuri
11. [MDO] uzaj
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL