1. [DEX '09] UVRAJ, uvraje, s. n. (Înv.) 1. Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. 2. (Lucrare de) construcție. [Var.: uvragiu s. n.] – Din fr. ouvrage.
2. [MDA2] uvraj sn [At: (a. 1823) CAT. MAN. I, 405 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e / E: fr ouvrage] 1 (Iuz) Operă literară, științifică etc. Si: lucrare, scriere. 2 (înv) Parte de formă cilindrică de la baza unui fumat. 3 (Liv) Parte a unei cetăți sau a unui fort constituind un punct de rezistență în caz de încercuire. 4 (Liv) Construcție (1).
3. [CADE] *UVRAJ (pl. -aje) sn. Operă științifică sau literară [fr. ouvrage].
4. [DEX '98] UVRAJ, uvraje, s. n. 1. (Înv.) Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. 2. (Lucrare de) construcție. [Var.: uvragiu s. n.] – Din fr. ouvrage.
5. [DLRLC] UVRAJ, uvraje, s. n. (Franțuzism învechit) Operă literară sau științifică; lucrare, scriere. Cetirea necontenită a uvrajelor mi-au cam slăbit puterile razelor vizuale. ALECSANDRI, T. 1002. – Variantă: uvragiu, uvragiuri (I. IONESCU, M. 50, GHICA, A. 244, ALECSANDRI, S. 30), s. n.
6. [DN] UVRAJ s.n. (Liv.) 1. Parte a unei cetăți sau a unui fort capabilă de luptă independentă în caz de încercuire. 2. Lucrare de construcții. [< fr. ouvrage].
7. [Șăineanu, ed. VI] uvraj n. operă literară (= fr. ouvrage).
8. [Scriban] *uvráj n., pl. e (fr. ouvrage). Barb. Lucrare (materială orĭ scrisă, adică „operă, carte”): uvraj de consolidare a maluluĭ, uvraj de drept.
9. [DEX '09] UVRAGIU s. n. v. uvraj.
10. [MDA2] uvragiu sn vz uvraj
11. [DOOM 3] uvraj (înv.) (desp. u-vraj) s. n., pl. uvraje
12. [DOOM 2] uvraj (înv.) (u-vraj) s. n., pl. uvraje
13. [DOOM] uvraj s. n. (sil. -vraj), pl. uvraje
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL