1. [DEX '09] UTILITARISM s. n. 1. Spirit utilitar. 2. Doctrină care plasează valoarea supremă în utilitate, aceasta putând fi de diferite feluri. ♦ Concepție care explică morala prin utilitate. – Din fr. utilitarisme.
2. [MDA2] utilitarism sn [At: BARCIANU / Pl: ? / E: fr utilitarisme] 1 Doctrină etică potrivit căreia criteriul moralității îl constituie folosul individual, susținând că acțiunile sunt bune în măsura în care tind să asigure fericirea Si: pragmatism. 2 Spirit utilitar (1).
3. [CADE] *UTILITARISM sbst. +++ Doctrina utilitarilor; sistem de morală care recunoaște ca principiu al binelui numai utilitatea [fr.].
4. [DEX '98] UTILITARISM s. n. Concepție filozofică care consideră că utilul este principiul tuturor valorilor. ♦ Concepție etică potrivit căreia ceea ce este util este și moral. – Din fr. utilitarisme.
5. [DLRLC] UTILITARISM s. n. Concepție filozofică burgheză care consideră folosul personal și egoismul brutal la baza acțiunilor morale ale omului. V. pragmatism.
6. [DN] UTILITARISM s.n. Concepție care reflectă interesele și stările de spirit ale burgheziei liberale engleze din epoca înfloririi capitalismului în Anglia (sec. XIX). ♦ Teorie etico-filozofică care consideră utilitatea, folosul personal drept criteriu al moralității comportării oamenilor. [< fr. utilitarisme].
7. [MDN '00] UTILITARISM s. n. 1. concepție filozofică ce consideră utilitatea drept principiu al tuturor valorilor. ◊ doctrină etică din sec. XIX, potrivit căreia criteriul moralității îl constituie utilitatea, folosul personal. 2. spirit utilitar. (< fr. utilitarisme)
8. [Șăineanu, ed. VI] utilitarism n. doctrina utilitarilor.
9. [Scriban] *utilitarízm n. (d. utilitar). Doctrină care pune interesu particular saŭ general ca îndemn în conducerea vĭețeĭ: filosofu Stuart Mill a apărat utilitarizmu.
10. [DOOM 3] utilitarism s. n.
11. [DOOM 2] utilitarism s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL