1. [DEX '09] HUȚA interj. (Adesea repetat) Cuvânt care însoțește datul în leagăn, în scrânciob etc. ◊ Expr. A (se) da huța (sau de-a huța) = a (se) legăna, a (se) balansa. [Var.: uța interj.] – Formație onomatopeică.
2. [MDA2] huța2 vtr [At: ȘEZ. III, 22 / V: u~ / Pzi: huț / E: huța] 1-2 A (se) legăna. 3-4 A (se) zgâlțâi.
3. [MDA2] huța1 i [At: ALECSANDRI, T. 385 / V: u~ / E: fo] 1 Cuvânt care însoțește datul în leagăn, în scrânciob etc. 2 (Îe) A (se) da ~ (sau de-a ~) A (se) legăna.
4. [CADE] ❍ HUȚA ! sau UȚA ! interj. Exclamația unui copil care se dă în leagăn: Huța, huța cu Căruța Pîn’ la lelea Măriuța (MAR.); Uța, uța, tot așa, Măi voinice, nu te da! (ALECS.); a (se) da ~, a (se) legăna, a sălta un copilaș: se bucură și ei de venirea mea, zicea tata, dîndu-ne huța (CRG.); n’ai vrea tu să vezi... pe copiii-ți, dîndu-se uța în șalvarii tăi ? (DLVR.) [onom.].
5. [DEX '96] HUȚA interj. Cuvânt care însoțește datul în leagăn, în scrânciob etc. ◊ Expr. A (se) da huța (sau de-a huța) = a (se) legăna, a (se) balansa. [Var.: uța interj.] – Formație onomatopeică.
6. [DLRLC] HUȚA interj. Cuvînt care însoțește datul în leagăn, în scrînciob etc. ◊ Expr. A (se) da huța (sau de-a huța) = a (se) legăna, a (se) balansa (în scrînciob etc.). Mai ieri, erai numai de-o șchioapă, Cînd te pierdeam printre păpuși; Cînd te dam huța pe picioare. VLAHUȚĂ, P. 113. Ia lasă-i și tu, măi nevastă!... zicea tata, dîndu-ne huța. CREANGĂ, A. 38. – Variantă: uța (ALECSANDRI, T. 385) interj.
7. [Șăineanu, ed. VI] huța f. leagăn de petrecere al copiilor: tata dându-ne huța CR. [Onomatopee, după strigătul huța! huța! ce scot copiii la datul în leagăn].
8. [DEX '09] UȚA interj. v. huța.
9. [MDA2] uța2 i vz huța
10. [CADE] UȚA 👉 HUȚA.
11. [Scriban] húța-húța și úța-úța, interj. care arată legănarea. V. hîț.
12. [Scriban] úța-úța, V. huța-huța.
13. [DOOM 3] huța/huța-huța interj.
14. [DOOM 2] huța/huța-huța interj.
15. [Argou] a avea huța-huța expr. (er., glum.) a avea contact sexual.
16. [Argou] a face huța-huța expr. (er., glum.) a avea contact sexual.
17. [Argou] a se da huța expr. (er., glum.) a avea contact sexual.
18. [DAR] huța vb. I (reg.) a legăna, a balansa, a hâțâna, huțuța.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL