1. [DEX '09] UȘURINȚĂ, (2) ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. ◊ Loc. adv. Cu (multă sau mare) ușurință = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate. 3. (Înv.) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (Înv.) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. – Ușor2 + suf. -ință.
2. [MDA2] ușurință sf [At: N. COSTIN, LET. II, 47/13 / V: (reg) ușui~ / Pl: ~țe / E: ușor4 + -ință] 1 Greutate (1) mică. 2 Facilitate (1). 3 (Îlav) Cu ~ Fără efort Si: ușor4 (69). 4 Neseriozitate. 5 Pripeală. 6 Superficialitate. 7 (Îlav) Cu ~ Fără frământare Si: calm (7). 8 (Îal) Cu indiferență. 9 (Îal) Cu nepăsare. 10 (Îal) Superficial. 11 (Înv) Ușurare (7). 12 Sprinteneală. 13 Lipsă de apăsare sufletească. 14 Înlesnire în îndeplinirea unui lucra, a unei sarcini etc. 15 (Înv) Naștere.
3. [CADE] UȘURINȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Starea a tot ce este ușor, ce nu cîntărește mult, ce nu apasă greu: ...se cunoaște Omul prost din vorbuliță și nuca din ~ (PANN) ¶ 2 Însușirea a tot ce e ușor de făcut, înlesnire: cînd v’ați mai dus cîțiva într’ajutor, treaba s’a făcut cu mare ~ (CRG.) ¶ 3 Nesocotință: îl vedea... sbătîndu-se, ca să scape de urmările ușurinței sale (SLV.).
4. [DEX '98] UȘURINȚĂ, ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. ◊ Loc. adv. Cu (multă sau mare) ușurință = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate. 3. (Înv.) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (Înv.) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. – Ușor2 + suf. -ință.
5. [DLRLC] UȘURINȚĂ, ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut, de executat); lipsă de greutate, de efort (în îndeplinirea unei munci); facilitate. Nu știu care va fi norocul nostru de marinari, dar pot să spun că niciodată nu am simțit încă, în adîncul meu, atîta ușurință de lucru. CAMIL PETRESCU, T. II 186. ◊ Loc. adv. Cu (mare sau multă) ușurință = a) ușor, fără efort. Mi-a răspuns romînește, cu mare ușurință. GALACTION, O. I 91. Vioaie, deșteaptă, [Evantia] învățase cu ușurință. BART, E. 103; b) fără frămîntare; calm, cu indiferență, cu nepăsare. Numai neînțelegerea situației o poate face să privească lucrurile cu atîta ușurință. REBREANU, R. II 99. Dacă port cu ușurință și cu zîmbet a lor ură, Laudele lor desigur m-ar mîhni peste măsură. EMINESCU, O. I 141. ♦ (Învechit) Faptul de a avea greutate mică. Se cunoaște Omul prost din vorbuliță Și nuca din ușurință. PANN, P. V. I 9. 2. Neseriozitate, nesocotință. Ce-ai avut, ai risipit cu asemenea ușurință. DUMITRIU, N. 38. ♦ Pripeală; superficialitate. Cîtă ușurință pun oamenii în bănuielile lor! BĂLCESCU, O. II 259. 3. (Învechit) Ușurare, înviorare, întremare, îndreptare (a sănătății). Cuprins de o folositoare sudoare, care după trecire ca de giumătate de ceas i-au adus o mare ușurință. DRĂGHICI, R. 138.
6. [Șăineanu, ed. VI] ușurință f. 1. însușirea celor ușoare; 2. sprintenie, iuțeală; 3. fig. nestatornicie, nesocotință; 4. greșală făcută din ușurință a minții.
7. [Scriban] ușurínță f., pl. e. Calitatea de a fi ușor: ușurința pufuluĭ. Fig. Facilitate: ușurința de a călători astăzĭ. Ușurătate, frivolitate, neseriozitate: ușurința unuĭ tînăr. Faptă ușuratică, greșeală făcută din frivolitate: a plăti scump o ușurință.
8. [MDA2] ușuință sf vz ușurință
9. [DOOM 3] ușurință s. f., g.-d. art. ușurinței; (manifestări) pl. ușurințe
10. [DOOM 2] ușurință s. f., g.-d. art. ușurinței; (manifestări) pl. ușurințe
11. [IVO-III] ușurință, -țe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL