1. [DEX '09] UȘUREL, -EA, -ICĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică.
2. [MDA2] ușurel, ~ea, ~ică [At: DRLU / V: (reg) ișorea, iuș~ a, ușor~, ușurică a / Pl: ~ei, ~ele / E: ușor4 + ~el, -ea; ușurică css] 1 a Cam ușor4 (1). 2 a Care nu conține greutăți. 3 a (Îe) ~ de (sau la) minte Cu minte puțină. 4 a (Îae) Slab de minte. 5 a Zăpăcit. 6 a (D. soldați) Care poartă armament puțin, având posibilitatea de a se deplasa repede. 7 a (Fig; d. persoane) Care nu are bani Si: lefter. 8 a Care a pierdut toți banii (la un joc de noroc). 9 a (D. hrană, alimente) Puțin consistent Si: sărac. 10 a Lipsit de dificultate. 11 a (Reg; îe) (A fi) ~ de cap (sau la minte) (A fi) ager la minte. 12 a (Îae) (A fi) ușor la minte. 13 a Gingaș (2). 14 a Trecător. 15 a (D. nori) Diafan (1). 16 a Fără dificultate Cf ușor4 (47). 17 a (D. boli) Lipsit de gravitate. 18 a Care se vindecă ușor. 19 a Simplu. 20 a Neserios. 21 a (D. scriitori; pex d. operele lor) Fără adâncime de gândire. 22 a Fără valoare. 23 a Superficial. 24 a Neprețios. 25 av Fără intensitate Si: ușor4 (76). 26 av (Îe) (Mai) ~ Se spune într-o situație în care nu trebuie să te pripești. 27 av (Îae) Se spune pentru a recomanda liniște, tăcere. 28 s (Îe) A lua (pe cineva) cu ~ul A proceda cu blândețe, cu răbdare, cu tact. 29 av Vioi. 30 av Suav. 31 av (Fam; îe) Pe ~ Pe puțin. 32 av (îae) În cel mai bun caz. 33 av (Îe) A fi îmbrăcat ~ A fi îmbrăcat subțire. 34 av Lipsit de profunzime Si: ușor4 (62). 35 av (Reg) Indecent.
3. [CADE] UȘUREL, f. UȘURICĂ l. adj. 1 dim. UȘOR ¶ 2 = UȘURATIC: Epimeteu era un flușturatec și un ușurel de minte (ISP.); ori-cît era de ușurel, poate că nici el nu era fericit (D.-ZAMF.). II. adv. Încet, ușor: cele trei degete atingîndu-mă ușurel pe frunte, la mijloc și pe umeri, în semn de cruce (DLVR.).
4. [DLRLC] UȘUREL2, -EA, -ICĂ, ușurei, -le, adj. Diminutiv al lui ușor2. 1. v. ușor (I 1). Scăparăm... toată marfa noastră ce erea mai însemnată și mai ușurică. GORJAN, H. II 70. Am avut o sorioară Ușurică ca o pană. SEVASTOS, C. 212. Că n-eți da o poveară ușurică Ca o peană de rindunică. TEODORESCU, P. P. 180. 2. v. ușor (I 2). ◊ (În expresii glumețe) Ușurel de minte = cu minte puțină, slab de minte. Bathor Cardinalul, ușurel de minte, Pe-un cal alb de spume fuge totnainte. ALECSANDRI, P. III 245. Mîndra mea cea tinerică și de minte ușurică. HODOȘ, P. P. 182. A fi ușurel = a nu avea bani. Bacșișul?... îl întrebă el zîmbind, altădată, acum sînt ușurel, moșule. DEMETRESCU, O. 131. 3. v. ușor (I 3). Ce frumos știi mata să cazi! Totdeauna ai fost ușurică. DELAVRANCEA, O. II 309. Cămilele-aleargă săgeată și ele, În cîntecul apei se fac ușurele. MACEDONSKI, O. I 145. Da și mîndra-i ușurea, C-a mîncat carne de mia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 364. ◊ (În metafore) Roi de flăcări ușurele, Lucioli scînteietoare Trec în aer. ALECSANDRI, P. III 54. 4. v. ușor (II 1). Ușurel vînt cînd bătea, Fluierul frumos cînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510. ♦ (Poetic) Gingaș, delicat, diafan. Pe ușă intră, ușurică și luminoasă, jupînița Ilinca. SADOVEANU, O. I 91. Lăsînd... pe luciul apelor Vălurele ușurele. ALECSANDRI, P. P. 136. 5. v. ușor (III 2). De gîndeai că a iubi este lucru ușurel. CONACHI, P. 221. 6. v. ușor (III 3). Cel ce a făcut o asemenea vitejie nu cred eu să fi fost așa de ușurel, încît să nu fi luat vreun semn cu care să-și dovedească fapta. ISPIRESCU, L. 257. ♦ (Despre scriitori, p. ext. despre operele lor) Fără adîncime de gîndire, lipsit de valoare, superficial. Prietenii... cei vechi îl știau drept un ușurel diletant. SADOVEANU, E. 172. Ușureii critici care caută în poezie logica prozaicelor dumnealor fierturi. MACEDONSKI, O. IV 81. ♦ Nepretențios. Publicarea rîndurilor mele ușurele ca prefață la valoroasa d-tale lucrare e o mare onoare pentru mine. CARAGIALE, O. VII 297.
5. [DLRLC] UȘUREL1 adv. Diminutiv al lui ușor1. 1. v. ușor (1). Vîntul stîrnise herghelia de nori Și iarba foșnea ușurel, uneori. DEȘLIU, G. 41. Din cînd în cînd cîte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, fîlfîind ușurel, la fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 216. Vîntul abia adia și clătina ușurel frunzele. ISPIRESCU, L. 292. 2. v. ușor (3). Vorbea ușurel, ca de ceva neînsemnat. DUMITRIU, P. F. 51. 3. v. ușor (4). Adevărat, n-are de unde să știe... zice femeia stăpînindu-se și închizînd ușurel din pleoape. SADOVEANU, O. VIII 187.
6. [Șăineanu, ed. VI] ușurel a. și adv. 1. cam ușor; 2. fig. care nu e serios.
7. [Scriban] ușurél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (dim. d. ușor). Ușor (propriŭ și fig.): sarcină, muncă ușoară. Frivol, neserios, ușuratic; om ușurel. Adv. A judeca ușurel.
8. [MDA2] ușorel, ~ea, ~ică a vz ușurel
9. [MDA2] ușurică a vz ușurel
10. [DOOM 3] +ușurel2 adv.
11. [DOOM 3] !ușurel1 adj. m., pl. ușurei; f. ușurică, pl. ușurele
12. [DOOM 2] !ușurel adj. m., pl. ușurei; f. ușurică/ușurea, pl. ușurele
13. [Onomastic] UȘUREL adj. < ușor. 1. – Dima, post. 1649 (Glos); 2. -u, N. (Puc); -ul, Toader (16 A II 186); -ul, Radu (17 B II 440).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL