1. [DEX '09] USTURĂTURĂ, usturături, s. f. Usturime. – Ustura + suf. -ătură.
2. [MDA2] usturătură sf [At: MARIAN, S. A. 102 / Pl: ~ri / E: ustura + -ătură] (Rar) Usturime (1).
3. [CADE] USTURĂTURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a ustura; usturime: Și’ntr’o groapă m’a trîntit, Într’o groapă cu urzici... Și de multă ~, Nu mă mai gîndii la gură, Ci la draga-alergătură (MAR.).
4. [DLRLC] USTURĂTURĂ, usturături, s. f. Usturime. Dar eu de scărmănătură Și de mult-usturătură Nu mă mai gîndii la gură. MARIAN, S. 102.
5. [DOOM 3] usturătură s. f., g.-d. art. usturăturii; pl. usturături
6. [DOOM 2] usturătură s. f., g.-d. art. usturăturii; pl. usturături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL