Definiție și ce înseamnă uscăciune

1. [DEX '09] USCĂCIUNE s. f. 1. Însușirea de a fi uscat. ♦ Senzație puternică de sete, de căldură, de înecăciune (pe care o simte cineva în gură, în gât etc.). 2. Secetă. – Usca + suf. -ăciune.

2. [MDA2] uscăciune sf [At: HERODOT (1645), 462 / Pl: ~ni / E: usca + -ăciune] 1 Însușirea de a fi uscat2 (1) Si: uscătură (1). 2 Starea a ceea ce este uscat2 (1). 3 Lipsă de umiditate. 4 Stare a gurii sau a buzelor lipsite de salivă, de umezeală. 5 (Pex) Senzație puternică de sete. 6 Lipsă îndelungată a precipitațiilor (ploi, ninsori) Si: secetă. 7 Lipsă de umiditate atmosferică. 8-9 (Înv; mpl) Uscătură (5-6). 10 (Îvr) Dispariție a apei (prin evaporare). 11 Slăbiciune (a corpului, a unei părți a lui). 12 Boală care slăbește organismul. 13 Lipsă de grăsime, de luciu a părului, a pielii, a tenului. 14 (Pex) Aspect mohorât, aspru. 15 (Fig) Lipsă de sensibilitate sufletească Si: asprime (2), duritate (5). 16 Lipsă de expresivitate a unei scrieri. 17 (Reg; în credințele populare) Ființă imaginară, duh rău care chinuiește și pocește copiii nebotezați sau îi fură, înlocuindu-i cu alții urâți și schilozi.

3. [CADE] USCĂCIUNE sf. 1 Însușirea a tot ce e uscat: ~a pămîntului, lemnelor ¶ 2 Secetă: în anul 1660, e o așa secetă și ~ în toată Moldova, că nu se zărește frunză pe copac (VLAH.).

4. [DLRLC] USCĂCIUNE s. f. 1. Însușirea de a fi uscat. Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină. EMINESCU, N. 35. ♦ Senzație de sete, de căldură, de înecăciune. În cerul gurii simțea o uscăciune parcă i s-ar fi aprins sufletul. REBREANU, I. 29. 2. Secetă. Balta Amara seacă complet în cursul perioadei de uscăciune. PROBL. GEOGR. I 95. Cînd arătura se face pe uscăciune, adecă atunci cînd pămîntul este uscat și bolovănos, sămînța încolțește cu greu. PAMFILE, A. R. 57. Cărări, mîncate și adîncite de șuvoaie, crăpături largi, căscate de uscăciune, făceau cam anevoios urcușul. VLAHUȚĂ, O. AL. II 49.

5. [Șăineanu, ed. VI] uscăciune f. secetă. [Derivat din uscat].

6. [Scriban] uscăcĭúne f. (d. uscat). Secetă, lipsă de umezeală: uscăcĭunea Sahareĭ.

7. [DOOM 3] uscăciune s. f., g.-d. art. uscăciunii

8. [DOOM 2] uscăciune s. f., g.-d. art. uscăciunii

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro