1. [DEX '09] UȘARNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic.
2. [MDA2] ușarnic, ~ă [At: ANON. CAR. / V: ușer~, ușier~ (P: ~și-er~) smf, a / Pl: ~ici, ~ice / E: ușă + -arnic] 1-2 smf, a (Persoană) care umblă pe ușile altora deoarece nu-i place să stea acasă Si: (reg) odăielnic. 3-4 smf, a (Persoană) care pierde vremea umblând fără rost pe străzi Si: ulițarnic. 5 sf Femeie desfrânată.
3. [CADE] UȘARNIC, Mold. UȘERNIC I. adj. Care umblă haimana, care nu stă de loc pe-acasă, care e mereu pe drumuri: (zicea) că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soiu rău (CRG.); nu bate lela prin sat, băiete, c’ai s’ajungi ușernic (FLOR.). II. sm. Cîine ce umblă din ușă în ușă pe la casele oamenilor; Ⓕ: scoți sufletul din om cu obrăzniciile tale, ușernic ce ești! (CRG.).
4. [DEX '98] UȘARNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic.
5. [DLRLC] UȘARNIC, -Ă, ușarnici, -e, s. m. și f. (Popular) Termen disprețuitor pentru o persoană care umblă prea mult pe la casele altora, care colindă pe la alții. La noi s-aduna zilnic un guraliv sobor: cocoșnețe de mahala, ușarnice... preotese, moașe. M. I. CARAGIALE, C. 75. (Cu pronunțare regională) Șezi lipcă unde te duci și scoți sufletul din om cu obrăzniciile tale, ușernic ce ești! CREANGĂ, A. 46.
6. [Scriban] ușárnic, -ă adj. (d. ușă. Cp. cu ulițarnic). Care umblă pe la ușile altora, haĭmana, vagabond, soĭ răŭ. – În est pop. ușărnic.
7. [MDA2] ușernic, ~ă a, s vz ușarnic
8. [MDA2] ușiernic, ~ă a, smf vz ușarnic
9. [DOOM 3] ușarnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușarnici; adj. f., s. f. ușarnică, pl. ușarnice
10. [DOOM 2] ușarnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușarnici; adj. f., s. f. ușarnică, pl. ușarnice
11. [IVO-III] ușarnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL