1. [DEX '09] URZICAT, -Ă, urzicați, -ie, adj. Care are pielea iritată, bășicată de urzici (sau de alte plante ori de animale). – V. urzica.
2. [MDA2] urzicat2, ~ă a [At: DL / Pl: ~ați, ~e / E: urzica] Care are pielea iritată, bășicată de urzici (1) sau de alte plante (ori animale urticante).
3. [MDA2] urzicat1 sn [At: ȘINCAI, în ȘA I, 692 / Pl: ? / E: urzica] (Rar) Urzicare (1).
4. [DEX '98] URZICAT, -Ă, urzicați, -te, adj. Care are pielea iritată, bășicată de urzici (sau de alte plante ori de animale). – V. urzica.
5. [DLRLC] URZICAT, -Ă, urzicați, -te, adj. Cu pielea iritată, bășicată de urzici.
6. [DEX '09] URZICA, urzic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) produce o usturime dureroasă (și o iritație) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. – Din urzică.
7. [MDA2] urzica [At: ANON. CAR. / Pzi: urzic / E: urzică] 1-2 vtr (D. ființe) A (-și) produce o usturime dureroasă (și o bășicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante ori animale urticante. 3 vt (Fig) A înțepa cu vorba Si: a ironiza, a satiriza.
8. [CADE] URZICA (-ic) vb. tr. 1 A produce o usturătură și a bășica pielea (atingînd-o cu urzici): Urzica ...urzică’mprejuru-i pe cîți îi atinse (PANN) ¶ 2 Ⓕ A înțepa cu vorba.
9. [DEX '98] URZICA, urzic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) produce o usturime dureroasă (și o bășicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. – Din urzică.
10. [DLRLC] URZICA, urzic, vb. I. Tranz. 1. (Despre urzici, p. ext. despre alte plante) A produce prin atingere o usturime dureroasă (și o bășicare a pielii). Urzica... urzică împrejuru-i pe cîți îi atinse. PANN, la TDRG. ◊ Intranz. Fig. Începuse să bată un vîntuleț care cam urzica. La TDRG. ♦ (Despre persoane) A atinge cu o urzică sau, p. ext., cu altă plantă, producînd o usturime dureroasă (și o bășicare a pielii). Prind a o urzica pe mîni. MARIAN, NA. 270. ♦ Refl. A-și bășica pielea (prin atingerea de urzici). S-a urzicat la picioare. 2. Fig. A înțepa, a pișca cu vorba, a batjocori, a satiriza. Nu-i rostesc mîrșavul nume... Nici nu scriu aceste versuri ca să-l bat ori să-l urzic. MACEDONSKI, O. I 9. Satira... urzicînd pe cei demni de rîs și de reprobațiune... are o origină foarte veche. ODOBESCU, S. I 32.
11. [Scriban] urzíc, a -á v. tr. (d. urzică). Înțep cu urzicĭ: nu umblațĭ cu picĭoarele goale, că vă urzicațĭ! Fig. Împung cu vorba: vorba ceĭa îl urzicase răŭ.
12. [DOOM 3] urzica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. urzic, 2 sg. urzici, 3 urzică; conj. prez. 1 sg. să urzic, 3 să urzice
13. [DOOM 2] urzica (a ~) vb., ind. prez. 3 urzică
14. [IVO-III] urzic, -ca inf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL