1. [DEX '09] URUIOC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, sb. urivak.
2. [MDA2] uruioc2 snm vz urioc
3. [MDA2] uruioc1 sns [At: LEXIC REG. 88 / E: ns cf uruială2] (Reg) Urluială (2).
4. [CADE] URUIOC 👉 URIOC.
5. [DEX '98] URUIOC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, scr. urivak.
6. [DLRLC] URUIOC, uruioace, s. n. (Popular) Partea urzelii de la capătul pînzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă cînd se scoate pînza din război. Ața de tăiet mămăliga se face din uruioc. ȘEZ. VIII 90. – Variantă: urioc (SEVASTOS, N. 315) s. n.
7. [Șăineanu, ed. VI] uruioc n. V. urioc: baiere făcute din uruioc.
8. [Scriban] uruĭóc, V. urioc.
9. [MDA2] irioci smp vz uruioc
10. [MDA2] orioci smp vz uruioc
11. [MDA2] oroci smp vz urioc
12. [MDA2] ulioc sn vz urioc
13. [MDA2] uriioc sn vz urioc
14. [MDA2] urioc [At: LB / V: arioc (Pl: ~oce, ~oci, ~chi smn), huruioc sn, irioc snm, iroc sn, iuruioc, orioci, oroci smp, răvoci, răvoci smp, rioci, roci, ruioc sn, ulioc, ~tioc sn, ~oici smp, uruiec sn, uruioc snm, uruiog sn, uroci smp, uruoci / Pl: ~oace, ~uri sn, ~oci sm / E: ns cf ucr уривок, srb urivak] 1 sn, (rar) sm (Pop) Totalitatea firelor de urzeală de la capătul pânzei care rămân nețesute (și care se taie când se scoate pânza din război) Si: (pop) piedin, (reg) ranță, roit2, (reg) ureznic. 2 sn (Îe) A ajunge la ~ A termina o treabă. 3 sn (Reg; csc) Fire de urzeală care nu încap în spată (și care se fac ghem, pe lângă război) Si: (reg) mânz. 4 sn (Mol; îf uruioc) Urzeală (învârtită pe sul) Si: teară, natră. 5 sm (Reg) Cânepă sau lână cu firul scurt. 6 sn (Trs) Tort2 din stupă.
15. [MDA2] urioici smp vz urioc
16. [MDA2] uroci smp vz urioc
17. [MDA2] uruiec sn vz urioc
18. [MDA2] uruiog sn vz urioc
19. [MDA2] uruoci smp vz urioc
20. [CADE] URIOC, URUIOC sm. = PIEDIN: Foaie verde busuioc, Am ajuns la uruioc (PAMF.); cînd se isprăvește pînza, să împărți uruioc la ori-cine, ca să te scoată pe lumea ailaltă din războiu (GOR.) [srb. urivak].
21. [DLRLC] URIOC s. n. v. uruioc.
22. [Șăineanu, ed. VI] urioc n. Mold. capete de urzeală rămase dela țesut (se întrebuințează ca ață pentru cusut). [Și uruioc: origină necunoscută].
23. [Scriban] uriĭóc și uruĭóc n., pl. urĭ saŭ oace (rut. uriok, urivok, bucată, dim. d. uryv, întrerupere; rus. urývok, bucată zmulsă, d. urvátĭ, uryvátĭ, a zmulge. V. răvar). Est. Pĭedin. – În Trans. (Șez. 1928, 148) și iriĭoc, în Bucov. (rev. I. Crg. 4, 27) oriĭoșĭ, m. pl.
24. [DOOM 3] uruioc (pop.) s. n., pl. uruioace
25. [DOOM 2] uruioc (pop.) s. n., pl. uruioace
26. [DER] urioc (-oace), s. n. – Primele fire ale urzelii. – Var. uruioc, Trans. orioș. Sb. urivak „sfoară” (Candrea), rut. uri(v)ok „capăt” (Scriban). Nu este posibilă der. din sl. urezati „a tăia” (Candrea, II, 310) nici din gr. οὐρίαχος „capăt” (Diculescu, Elementele, 465). Uruioc, s. n. (Mold., coardă), citat numai de Damé, este același cuvînt.
27. [DAR] urioc (uruioc), uriocuri (uruiocuri), s.n. (reg.) piedin, frimbie, fire nețesute la capătul stofei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL