1. [DEX '09] URȘINIC, urșinice, s. n. (Înv.) Catifea. – Et. nec.
2. [MDA2] urșinic2 sm [At: BULET. GRĂD. BOT. V, nr. 3-4, 60 / Pl: ? / E: ns cf arșinic] (Bot; Mar) Arsenic2 (Lychnis chalcedonica).
3. [MDA2] urșinic1 sn [At: ANON. CAR. / V: orșen~, or~, ~șen~ (A și: ~șen~), ~șenică sf, uși~ / Pl: ~ice / E: ns cf it oloserico „în întregime de mătase”] 1 (Înv) Țesătură scumpă. 2 (Înv) Catifea (1). 3 (Înv) Purpură. 4 (Înv) Satin. 5 (Înv; pex) Îmbrăcăminte din această țesătură. 6 (Bot; Mar) Arsenic2 (Lychnis chalcedonica). 7 (Bot; îf ~șenică) Garofîță de grădină (Dianthus barbatus). 8 (Îe) Născut în ~șenic De origine nobilă. 9 (Îae) De neam împărătesc.
4. [CADE] ‡URȘINIC, URȘENIC (pl. -ice) sn. ⛓ Catifea: În urșinic și mătasă îmbrăcate (BD.-DEL.); rochiile se făceau de... atlas, catifea, numită urșenic (VOR.) [comp. it. oloserico< gr. δλοσηριχόζ].
5. [DLRLC] URȘINIC s. n. (Învechit) Catifea. În urșinic și matasă îmbrăcate. BUDAI-DELEANU, Ț. 82.
6. [Șăineanu, ed. VI] urșinic n. catifea (arhaism). [Vechiu-rom. și orșinic = it. OLOSERICO].
7. [Scriban] urșiníc și (vechĭ) orșiníc n., pl. urĭ (it. olosérico, d. ngr. olosirikón, tot de matasă. Cp. și cu Urgandiș, la organtin). Satin: comănace de urșinic (satin) galben (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. 2, 113) de cea maĭ bună matasă, de urșinic (Ĭorga, Negoț. 161). – Și urșeníc, arșiníc (Buc.) și urușníc (Hotin).
8. [MDA2] dușinic sn vz urșinic
9. [MDA2] orșenic sn vz urșinic
10. [MDA2] orșinic sn vz urșinic
11. [MDA2] urșenic sn vz urșinic1
12. [MDA2] urșenică sf vz urșinic1
13. [MDA2] ușinic sn vz urșinic2
14. [CADE] ARȘENIC, ARȘINIC I. sbst. Bucov. = URȘINIC: ședea în antereul său de arșenic și încins cu un șal scump (GRIG.). II. ARȘENIC(Ă) ARȘINIC(Ă) sm. f. 🌿 Plantă ierboasă, cu flori roșii, rar albe sau pestrițe, dispuse în fascicule umbelate; originară din Orient, se cultivă prin grădini ca plantă ornamentală (Lychnis chalcedonica) (🖼 228).
15. [Scriban] orșiníc, V. urșinic.
16. [DOOM 3] urșinic (înv.) s. n., (bucăți; feluri) pl. urșinice
17. [DOOM 2] urșinic (înv.) s. n., (feluri, bucăți) pl. urșinice
18. [DER] urșinic (-ce), s. n. – Catifea. – Var. arsenic, orșinic, urșenic. Mgr. ὀλοσηριϰός „de mătase”, cf. it. oloserico (Tiktin). Mai puțin probabilă, der. din ngr. έξάμιτος „în șase fire” (Cihac, II, 441). Sec. XVI, înv.
19. [DLRLV] URȘINIC s.n. 1. (Mold., Trans. SV) Catifea. A: Era bogat și să îmbrăca în olofire și urșinice. VARLAAM. Cu urșinice mulți și cu cabaniță de jder si cu hulpi îmbrăcați. M. COSTIN. Trei pungi de urșinic cu trii chei a curților. NECULCE; cf. DOSOFTEI, VS. C: Creștea îmbrăcați în urșinic roșu. SA, 69r. 2. (Ban., Trans. SV) Purpură. Ieși deaci Isus afară purtînd cununa cea de spini și tîmbariul de urșinic. NT 1648, 130v. Urshénik. Purpura. AC, 379; cf. CÎNTEC DE CRĂCIUN. Variante: urșenic (CÎNTEC DE CRĂCIUN; AC, 379). Etimologie necunoscută.
20. [DLRLV] URȘENIC s.n. v. urșinic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL