1. [MDA2] urmișoară sf [At: SEVASTOS, N. 169 / Pl: ~re / E: urmă + -ișoară] 1-2 (Pop; șhp) Urmuliță (1-2).
2. [DLRLC] URMIȘOARĂ, urmișoare, s. f. (Popular) Urmuliță. Ș-a dat peste-o urmișoară de fiară. Da nu-i de fiară, ci-i de căprioară. SEVASTOS, N. 169.
3. [DLRM] URMIȘOARĂ, urmișoare, s. f. (Pop.) Urmuliță. – Din urmă + suf. -iș-oară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL