1. [DEX '09] URLĂTOR, -OARE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte; p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător.
2. [MDA2] urlător, ~oare [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare a, ~i sf / E: urla + -ător] 1 a (D. animale) Care urlă (1). 2 a (D. oameni) Care urlă (5). 3-4 a, sm (îs) Maimuță -oare Maimuță care scoate strigăte puternice specifice și trăiește în America Centrală și de Sud. 5 a (D vânt, apă etc.) Care vuiește. 6 sf (Reg) Pârâu care curge cu zgomot pe o pantă foarte abruptă (formând o cascadă). 7 sf (Reg; prc) Cascadă (1). 8 sf Locul unde se adună lupii și urlă. 9 (Reg) Numele datei când, conform unor credințe populare, Sf. Petru hotărăște cine urmează să fie mâncat de lupi.
3. [CADE] URLĂTOR I. adj. verb. URLA1. Care urlă; (maimuțe) urlătoare, gen de maimuțe care au obiceiul să urle la răsăritul și apusul soarelui, stîrnind la țipăt pe toate celelalte animale din pădurile Americei de Sud. II. URLĂTOARE sf. 🌐 Pîrău ce se coboară cu vuet din înălțimea unui munte; cascadă: mai jos, străpungînd piatra, se ivesc cele două urlători, din care cea mare se aruncă în cascadă (UR.); într’un singur vuet de ~ pe stînci, așa curgea furtuna pe valea Țicăului (DEM.).
4. [DEX '98] URLĂTOR, -OARE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte; p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător.
5. [DLRLC] URLĂTOR, -OARE, urlători, -oare, adj. Care urlă, vuiește, produce zgomote puternice.
6. [DCR2] urlător s. m. (muz.) Solist de muzică ușoară care cântă foarte tare ◊ „E evident că D. A. și V.P. sunt doi exaltați ritmici, sau, cum se spune – între ghilimele – «urlători».” Luc. 29 VII 67 p. 8 (din urla + -ător, după it. urlatore; DEX – alt sens)
7. [Șăineanu, ed. VI] urlător a. care urlă. ║ m. un fel de maimuță din pădurile Americei cu urletul spăimântător.
8. [Scriban] urlătór, -oáre adj. Care urlă. S. m. Un fel de maĭmuță din America. S. f., pl. orĭ. Loc unde urlă lupiĭ. Cascadă zgomotoasă.
9. [DOOM 3] urlător adj. m., pl. urlători; f. sg. și pl. urlătoare
10. [DOOM 2] urlător adj. m., pl. urlători; f. sg. și pl. urlătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL