1. [DEX '09] URGENTARE, urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta.
2. [MDA2] urgentare sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 242 / V: (înv) urgit~ / Pl: ~tări / E: urgenta] Grăbire (3).
3. [DN] URGENTARE s.f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei; grăbire. [< urgenta].
4. [DEX '09] URGENTA, urgentez, vb. I. Tranz. A face ca o acțiune să se săvârșească mai repede; a accelera, a grăbi. – Din urgent.
5. [MDA2] urgenta vt [At: GHETIE, R. M. / V: (înv) urgita / Pzi: ~tez / E: urgent] A grăbi (6).
6. [MDA2] urgita v vz urgenta
7. [MDA2] urgitare sf vz urgentare
8. [DEX '98] URGENTA, urgentez, vb. I. Tranz. A accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acțiuni, rezolvarea unei probleme etc. – Din urgent.
9. [DLRLC] URGENTA, urgentez, vb. I. Tranz. (Cu privire la lucrări) A face să fie, să se întîmple, să se săvîrșească mai repede; a accelera, a grăbi. Cînd iarna bate la ușă, trebuie urgentate măsurile în vederea pregătirii întreprinderilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795.
10. [DN] URGENTA vb. I. tr. A grăbi, a accelera mersul unei lucrări. [< urgent].
11. [MDN '00] URGENTA vb. tr. a grăbi, a accelera mersul unei lucrări. (< urgent)
12. [Scriban] *urgentéz v. tr. (d. urgent). Rar. Grăbesc.
13. [DOOM 3] urgentare s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări
14. [DOOM 2] urgentare s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări
15. [DOOM 3] urgenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. urgentez, 3 urgentează; conj. prez. 1 sg. să urgentez, 3 să urgenteze
16. [DOOM 2] urgenta (a ~) vb., ind. prez. 3 urgentează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL