1. [MDA2] urgelnic, ~ă a [At: MURNU, I. 106 / Pl: ~ici, ~ice / E: urgie + -elnic] (Îvr) 1 Mânios. 2 Răzbunător. 3 Aducător de urgie1 (13). 4 Urgisit2 (1).
2. [Șăineanu, ed. VI] urgelnic a. urgisit: hoț, călău urgelnic AL.
3. [DAR] urgelnic, urgelnică, adj. (înv. și reg.) urgisit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL