1. [DEX '09] URECHEA, urechez, vb. I. Tranz. A trage pe cineva de urechi (pentru a-l pedepsi); p. gener. a bate (un copil). – Din ureche.
2. [MDA2] urechea vt [At: JIPESCU, O. 118 / V: ~chi / Pzi: ~chez / E: ureche] 1A trage de urechi (drept pedeapsă). 2 (Pex) A bate (un copil).
3. [MDA2] urechi v vz urechea
4. [CADE] URECHIA (-chiez) vb. tr. F A trage de urechi: de cîte ori nu l-a urechiat tat’-su! (BR.-VN.).
5. [CADE] URECHIALĂ (pl. -chieli) sf. F Faptul de a urechia, tragere de urechi: cînd i-am tăiat nasturii de la manta... am mîncat o ~ strașnică (BAS.).
6. [DLRLC] URECHEA, urechez, vb. I. Tranz. A trage (pe cineva) de urechi (pentru a-i aplica o pedeapsă). Grozav îmi place să urechez pe cei obraznici. La TDRG.
7. [Șăineanu, ed. VI] urechià v. fam. a trage de urechi.
8. [DOOM 3] urechea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. urechez, 3 urechează, 1 pl. urechem; conj. prez. 1 sg. să urechez, 3 să urecheze; ger. urechind
9. [DOOM 2] urechea (a ~) vb., ind. prez. 3 urechează, 1 pl. urechem; conj. prez. 3 să urecheze; ger. urechind; part. urecheat
10. [MDO] urechea (ind. prez. 3 sg. și pl. urechează, 1 pl. urechem, ger. urechind, part. urecheat)
11. [IVO-III] urechez, -chiază 3, -cheze 3 conj., -chiam 1 imp., -chiat prt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL