1. [MDA2] ureadnic sm [At: (a. 1600) IORGA, S. D. XVI, 347 / V: ored~ sm, ura~, ured~, / Pl: ~ici / E: ucr, rs урялник] 1 (Mol; înv) Termen prin care era desemnat, în documente, dregătorul. 2 (Mol; înv) Reprezentant al domnului în orașe sau al stăpânului feudal în sate, care dubla conducerea aleasă de locuitori. 3 (Îvr) Subofițer în armata țaristă. 4 (Îvr) Funcționar inferior în poliția rurală din timpul țarului.
2. [Scriban] ureádnic m. (rus. urĕádnik). Doc. 1619. Prefect orĭ administrator.
3. [MDA2] uradnic sm vz ureadnic
4. [MDA2] urednic sm vz ureadnic
5. [DE] UREÁDNIC (< sl.) s. m. (În Ev. med., în Moldova) 1. Termen prin care era desemnat în unele documente dregătorul. 2. Reprezentant al domnului în orașe, care dubla conducerea acestora, aleasă de locuitori.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL