1. [DEX '09] URCIOR2, urcioare, s. n. Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. [Var.: ulcior s. n.] – Lat. hordeolus (după urcior1).
2. [DEX '09] URCIOR1, urcioare, s. n. 1. Vas de lut (smălțuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri; bulboacă, bulboană. [Var.: ulcior s. n.] – Lat. urceolus.
3. [MDA2] urcior2 sn [At: BIBLIA (1688) 2832/16 / V: ulc~, (reg) uștior (Pl și: uștioruri), ajdior, argior, hârci~, hurgior, îrci~, îrdior, jdior, olci~, uc~, ujdior, ~ol, urdior, urgior, usc~, ușc~ / Pl: ~oare și (reg) ~i sm / E: ml hordeolus după urcior1, prin atracție paronimică] (Med) Inflamație acută supurată a glandelor sebacee ale pleoapelor produsă de către stafilococ.
4. [MDA2] urcior1 sn [At: PSALT. 36 / V: ulc~, (reg) olc~, uc~, ulgi~, ulți~ / Pl: ~oare și (reg) ~uri / E: ml urceolus] 1 Vas de lut smălțuit, de obicei cu pântecele larg și cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte (și având uneori un gurgui) folosit pentru aducerea sau păstrarea unor lichide (mai ales apă) și din care se poate bea Si: oluț, (îrg) oală. 2 (D. oameni; îe) A fi ~ fără mănușă A fi om deștept și abil. 3 (Pop; d. oameni; îe) A se uita ca cânele-n ~ A se uita chiorâș. 4 (Îe) A se face (sau a fi) oale și ~oare sau a fi - A fi mort de mult. 5 (Adesea udp „de” sau „cu”) Conținutul unui urcior1 (1). 6 (Reg) Damigeană (1). 7 (Mol) Oală de lut, de formă lunguiață și cu gâtul mai strâmt, în care se pune, de obicei, lapte la prins. 8 (Reg) Cană (de sticlă sau din lut) în care se aduce apă sau vin la masă și din care se toarnă în pahare. 9 (Mrm; îf ulcior) Fedeleș (1). 10 (Reg) Vas în care se mulge laptele Si: siștar1 (1). 11 (Reg) Vârtej (de apă) Si: bulboană. 12 (Olt) Vârtej de vânt Si: volbură. 13 (Reg; îe) A se duce făcând ~oare A pleca foarte necăjit, văitându-se, tânguindu-se. 14 (Olt) Petrecere care se face lunea, după nuntă, la părinții miresei, când nuntașii se duc cu un urcior1 (1) împodobit cu flori. 15 (Reg; lpl) Sămânță care n-a fost bine răspândită la semănat, rămânând în grămăjoare.
5. [CADE] URCIOR2, ULCIOR2 (pl. -oare) sn. 🩺 Mic furuncul ce se face la marginea pleoapei, de forma unui grăunte de orz: dacă te speli din urcior, faci urcior la ochi (PĂC.); nu-i bine să te uiți pe fereastră de afară în casă, că faci ulcior la ochi (GOR.) [lat. vulg. *hordĭceolus< hordeus].
6. [CADE] URCIOR1, ULCIOR1 (pl. -oare) sn. 🏺 Oală lunguiață, cu gîtul strîmt, pentru apă, vin, etc. (🖼 5176): Abu-Hasan a adus niște urcioare de vin și bărdace (CAR.); porniră împreună, fie-care cu cîte două urcioare și... ajunseră la fîntîna Ielelor (ISP.); Dumineca să nu te speli... din urciorul din care bei apă, căci apoi va mirosi urît (GOR.); faci zăbale cînd bei apa cu cofa, iar nu cu ulciorul sau tinicheaua (GOR.); 👉 APĂ19, OALĂ1 [lat.ŭrcĕolus; forma ulcior e refăcută după ulcică].
7. [DEX '98] URCIOR1, urcioare, s. n. 1. Vas de lut (smălțuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri; bulboacă, bulboană. [Var.: ulcior s. n.] – Lat. urceolus.
8. [DEX '98] URCIOR2, urcioare, s. n. Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. [Var.: ulcior s. n.] – Lat. hordeolus (după urcior1).
9. [DLRLC] URCIOR1, urcioare, s. n. 1. (Și în forma ulcior) Vas de lut, de obicei smălțuit, cu gîtul strîmt, cu una sau cu două torți, folosit pentru a păstra unele lichide. Aduceți urciorul cu apă-ncropită. BENIUC, V. 75. Negustorul aduse într-adevăr alt ulcior cu vin. SADOVEANU, O. VII 79. (Poetic) Pe cîmpia-nrourată Dintr-al zilei revărsat Aduna frumoasa fată Roua-n galbene ulcioare. COȘBUC, P. II 82. Urciorul nu merge de multe ori la apă (= nu poți umbla multă vreme cu înșelăciuni fără să ți se înfunde). ◊ Fig. (Simbolizînd prefacerea trupului în țărînă după moarte) Mă stîng. Și nu rămîne decît urciorul de lut, în care a ars lumina unei vieți bogate. EMINESCU, N. 128. ◊ Expr. A fi urcior (sau oale și urcioare) = a fi mort de mult. Eu pe maica ta am cunoscut-o cînd era pe lume, iar acuma îi ulcior. SADOVEANU, N. F. 82. 2. Loc mai adînc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vîrtejuri; bulboană. Cleanul și mreana, cari pe apa Motrului se țin la «urcioare» – adică la locuri adînci cu vîrtej – se sperie de foc și fug la vale spre gard. ANTIPA, P. 134. – Variantă: (1) ulcior s. n.
10. [DLRLC] URCIOR2, urcioare, s. n. (Și în forma ulcior) Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. Alifie pentru... vindecarea urcioarelor pleoapelor. PISCUPESCU, O. 315. Cu ulcioare Și buboaie. TEODORESCU, P. P. 365. – Variantă: ulcior s. n.
11. [Șăineanu, ed. VI] urcior n. 1. oală lungueață pentru apă sau lapte; 2. umflătură inflamatorie pe marginea pleoapelor în forma unui fir de orz. [Lat. URCEOLUS; sensul 2 prin aluziune la forma ovală a furunculului].
12. [Scriban] 1) urcĭór (vest) și ulcĭór (est) n., pl. oare (lat. ŭrcéolus, pop. *urceolus, dim. d. urceus, urcĭor; it. orciuolo, vfr. orçuel, sp. orzuela). Un fel de vas de lut (c’o toartă, cu gîtu strîmt și c’un ciuciur) întrebuințat la ținut apa (saŭ vinu) rece, maĭ ales de plugarĭ. În el încap 3-12 litri. V. clondir și anforă.
13. [Scriban] 2) urcĭór (vest) și ulcĭór (est) n., pl. oare (lat. hordéolus, o boală de ochĭ [dim. d. hórdeum, orz], de unde s’a făcut *urgĭor, apoĭ, supt infl. luĭ urcĭor 1, urcĭor). Un fel de buboĭ mic care se face la marginea pleoapeĭ.
14. [DEX '09] ULCIOR2 s. n. v. urcior2.
15. [DEX '09] ULCIOR1 s. n. v. urcior1.
16. [MDA2] îrcior sn vz urcior
17. [MDA2] ucior2 sn vz urcior2
18. [MDA2] ucior1 sn vz urcior1
19. [MDA2] ulcior2 snm vz urcior2
20. [MDA2] ulcior1 sn vz urcior1
21. [MDA2] ulgior sn vz urcior1
22. [MDA2] ultior sn vz urcior2
23. [MDA2] ulțior sn vz urcior1
24. [MDA2] urciol sn vz urcior2
25. [MDA2] uscior2 sn vz urcior2
26. [MDA2] ușcior2 snm vz urcior2
27. [MDA2] uștior2 snm vz urcior2
28. [CADE] ULCIOR2 👉 URCIOR2.
29. [CADE] ULCIOR1... 👉 URCIOR1...
30. [CADE] URCIORAȘ, ULC-, URCIORUȘ, ULC- (pl. -șe), URCIORUȚ, ULC- (pl. -țe) sn. 🏺 dim. URCIOR1: a adus baba mea din pivniță un ulcioraș de vinars (RET.).
31. [CADE] USCIOR 👉 UȘCIOR1.
32. [CADE] ❍UȘCIOR2 sm. Băn. = URCIOR2.
33. [CADE] ❍UȘTIOR 👉 UȘOR1.
34. [DEX '98] ULCIOR2 s. n. v. urcior2.
35. [DEX '98] ULCIOR1 s. n. v. urcior1.
36. [DLRLC] ULCIOR1 s. n. v. urcior1.
37. [Șăineanu, ed. VI] ulcior n. V. urcior: un ulcior de bragă PANN.
38. [Scriban] 2) ulcĭór, V. urcĭor 2.
39. [Scriban] 1) ulcĭór, V. urcĭor 1.
40. [DOOM 3] !urcior/ulcior (vas de lut; infecție la ochi) (desp. -cior) s. n., pl. urcioare/ulcioare
41. [DOOM 2] urcior (vas de lut, infecție la ochi) (-cior) s. n., pl. urcioare
42. [MDO] urcior
43. [IVO-III] urcior (vas și furuncul la ochiu).
44. [DOOM 3] ulcior v. urcior
45. [DER] urcior (-oare), s. n. – Mic furuncul de la rădăcina genelor. – Var. ulcior. Mr. urcior, ulcior. Lat. hordĕǒlus (Candrea-Dens., 1289; Pascu, I, 137; Tiktin; REW 4179), cf. it. orzaiuolo, prov. orzal, cat. ursol, sp. orzuelo, port. torçol; fonetismul indică o confuzie cu urcior „vas”. Uz general, mai puțin în Banat (ALR, I, 16).
46. [DER] urcior (-oare), s. n. – Vas de lut cu gîtul strîmb. – Var. ulcior. Lat. urcĕǒlus (Cipariu, Elem., 54; REW 9079), cf. it. orciuolo, v. fr. orçuel, prov. orsol. Var., prin analogie cu ulcea (Tiktin; Candrea) sau mai probabil prin disimilare.
47. [DRAM 2021] urciór, s.n. v. ulcior („bubă la ochi”).
48. [DRAM 2015] urcior, s.n. – v. ulcior.
49. [DRAM 2021] ulcior2, -oare, (urcior), s. n. – (med.) Bubă la ochi; afecțiune oftalmologică; bubiță roșie ce se face pe pleoapa ochiului (ALR 1969: h. 45); excrescență la ochi (Memoria 2001). „Se întâmplă de foarte multe ori că pe geana ochiului se face o bubucă lungăreață, și cu încetul se prinde a coace. Atunci trebuie să descântăm de ulcior: Ulcior săc, te săc, / Din vârf te săc; / Din rădăcină / Te fac fărină” (Bârlea 1924 II: 406). – Din răd. i.-e. *uer-, „loc ridicat (în teren sau pe piele)”, termen autohton (Russu 1981: 410); Lat. hordeolus, după ulcior1, prin atracție paronimică (MDA).
50. [DRAM 2021] ulciór, ulcioare, (urcior), s.n. (reg.; med.) Bubă la ochi; afecțiune oftalmologică; bubiță roșie ce se face pe pleoapa ochiului; excrescență la ochi. ■ „Se întâmplă de foarte multe ori că pe geana ochiului se face o bubucă lungăreață și, cu încetul, se prinde a coace. Atunci trebuie să descântăm de ulcior: ”Ulcior săc, te săc, / Din vârf te săc; / Din rădăcină / Te fac fărină„ (Bârlea, 1924, II: 406). – Cuv. autohton, din rad. i.-e. *uer-, ”loc ridicat (în teren sau pe piele)„ (Russu, 1981: 410); lat. hordeolus ”orz", după ulcior¹, prin atracție paronimică (Scriban, MDA).
51. [DRAM 2015] ulcior2, ulcioare, (urcior), s.n. – (reg.; med.) Bubă la ochi; afecțiune oftalmologică; bubiță roșie ce se face pe pleoapa ochiului (ALRRM, 1969: 45); excrescență la ochi (Memoria, 2001). Se întâmplă de foarte multe ori că pe geana ochiului se face o bubucă lungăreață și, cu încetul, se prinde a coace. Atunci trebuie să descântăm de ulcior: „Ulcior săc, te săc, / Din vârf te săc; / Din rădăcină / Te fac fărină” (Bârlea, 1924, II: 406). – Din rad. i.-e. *uer-, „loc ridicat (în teren sau pe piele)”, cuvânt autohton (Russu, 1981: 410); lat. hordeolus „orz”, după ulcior1, prin atracție paronimică (Scriban, MDA).
52. [DRAM 2015] ulcior1, ulcioare, ulcioară, (urcior), s.n. – Vas de lut, cu toartă și cu gâtul strâmt și lunguieț, pentru băut apă; ol cu țâță, ol cu ciur. În satele de pe Valea Marei se utilizează termenul ol, iar pe Valea Izei și Vișeului avem ulcior. „Olul e mai mare (2-4 l), ulciorul e mai mic (½ – 1 ½ I)” (Bârsana); „olul are între 1-3 l, iar ulciorul ½ l” (Rozavlea) (ALRRM, 1971: 311). – Lat. urceolus, dim. a lui urceus „urcior” (Scriban, DEX, MDA).
53. [DRAM] ulcior1, -oare, -oară, (urcior), s. n. – Vas de lut, cu toartă și cu gâtul strâmt și lunguieț, pentru băut apă; ol cu țâță, ol cu ciur. În satele de pe valea Marei se utilizează termenul ol, iar pe valea Izei și Vișeului avem ulcior; „Olul e mai mare (2-4 litri), ulciorul e mai mic (1/2 – 1 1/2 litri)” (Bârsana); „olul are între 1-3 litri, iar ulciorul 1/2 litri” (Rozavlea) (ALR 1971: 311). – Lat. urceolus
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL