1. [DEX '09] URBE s. f. (Fam.) Oraș. – Din lat. urbs, -is.
2. [MDA2] urbă sf vz urbe
3. [MDA2] urbe sf [At: HELIADE, O. I, 382 / V: (îvr) ~bă, (rar) ~bie (Pl: ~ii) / Pl: ~ / E: lat urbs, -is, it urbe] (Liv; asr) Oraș (1).
4. [MDA2] urbie sf vz urbe
5. [CADE] *URBE sf. Oraș (termen administrativ): toată ~a așteaptă cu încordată nerăbdare să vină rezultatul examenului (CAR.) [lat.].
6. [DEX '98] URBE s. f. (Livr. și fam.) Oraș. – Din lat. urbs, -is.
7. [DLRLC] URBE s. f. (Astăzi de obicei ironic) Oraș. Capturați de smîrcurile neînsemnatei urbi de la marginea țării, renunțaseră osteniți să se mai măsoare cu asemenea privilegiați ai norocului. C. PETRESCU, C. V. 10. Directoarea școalei nr. 1 de fete din acea urbe se plînge că... nu-i liberează lemnele necesare pentru încălzit. CARAGIALE, O. II 117. Marea lin cutremurîndu-și fața, scutur’ a ei spume... Jos la poarta urbei mîndre a ei sunete se frîng. EMINESCU, O. IV 118.
8. [DN] URBE s.f. (Liv.; fam.) Oraș. [< lat. urbs].
9. [MDN '00] URBE s. f. oraș. (< lat. urbs)
10. [Șăineanu, ed. VI] urbe f. oraș (ca termen administrativ): urbea Ploiești.
11. [Șăineanu, ed. VI] Urbea-Mare f. alt nume dat orașului Oradea-Mare.
12. [Scriban] *úrbe f. (lat. urbs, urbis, oraș, în special Roma). Rar. Oraș.
13. [DOOM 3] !urbe (înv., fam.) s. f., g.-d. art. urbei; pl. urbe
14. [DOOM 2] urbe (înv., fam.) s. f., g.-d. art. urbei
15. [IVO-III] urbe, -bea a.; -bi.
16. [DER] urbe (-bi), s. f. – Oraș. Lat. urbem (sec. XIX). Înv., are un sens puțin ridicol, datorită folosirii lui de către Caragiale. – Der. urban, adj., din fr. urbain; urbanitate, s. f., din fr. urbanité; urbar(iu), s. n. (cadastru), înv., în Trans. din germ. Urbarium; urbarial, adj. (de cadastru).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL