Definiție și ce înseamnă uraniu

1. [DEX '09] URANIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice. – Din fr. uranium.

2. [MDA2] uraniu sn [At: J. CIHAC, I. N. 456/9 / V: -m, uran / Pl: ? / E: fr uranium] Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice pentru obținerea elementelor transuranice, și care se găsește în natură, ca oxid, mai ales în pehblendă.

3. [DLRLC] URANIU s. n. Metal alb, dur, cu proprietăți radioactive; se găsește în natură ca oxid în pehblendă. Reacțiunea în lanț pe care fizica nucleară a reușit s-o producă și s-o controleze înlăuntrul atomului de uraniu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/2. Uraniul produce radium prin intermediul altor produse. MARINESCU, P. A. 35.

4. [DN] URANIU s.n. Metal alb, dur, cu proprietăți radioactive. [Pron. -niu. / < fr. uranium].

5. [MDN '00] URANIU s. n. metal radioactiv alb-cenușiu, dur, din grupa actinidelor, combustibil în centralele nucleare. (< fr. uranium)

6. [Scriban] *urániŭ n. (d. uran). Chim. Un corp simplu metalic care se scoate din uran.

7. [MDA2] uran sn vz uraniu

8. [MDA2] uranium sn vz uraniu

9. [CADE] *URANIU(M) sbst. 🔬 Corp simplu, metalic, considerat ca unul din elementele de desintegrare ale radiului; sărurile de ~ emit raze speciale și se utilizează în fotografie și ceramică [fr.]

10. [DOOM 3] uraniu [niu pron. nĭu] s. n., art. uraniul; simb. U

11. [DOOM 2] uraniu [niu pron. nĭu] s. n., art. uraniul; simb. U

12. [MDO] uraniu

13. [DE] URÁNIU (n. pr. Uranus) s. n. Element radioactiv (U; nr. at. 92, m. at. 238,03), metal alb-argintiu. Se găsește în natură, mai ales în pleblendă. U. natural este un amestec de trei izotopi, cu masa atomică 238, 235 și 234. Se întrebuințează ca material fisionabil în reactoarele nucleare, la fabricarea bombei atomice, în pilele atomice pentru obținerea elementelor transuranice, precum și la datări în arheologie. A fost descoperit de chimistul german M.H. Klaproth în 1789. Radioactivitatea u. a fost descoperită în 1896 de către fizicianul francez H.A. Becquerel, iar prima reacție de fisiune nucleară a avut loc în 1938.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] uranide sfp [At: DC / E: fr ouranides] Familie de elemente chimice, cuprinzând […]
1. [DEX '09] URANIFER, -Ă, uraniferi, -e, adj. (Despre minereuri și roci) Care conține uraniu. […]
1. [DEX '09] URANINIT s. n. (Min.) Pehblendă. – Din fr. uraninite. 2. [MDA2] uraninit […]
1. [DEX '09] URANINĂ, uranine, s. f. Substanță colorantă întrebuințată ca sensibilizator în tehnica fotografică. […]
1. [DEX '09] URANISC s. n. (Rar) Baldachin. [Var.: oranist s. n.] – Din ngr. […]
1. [DEX '09] URANISM s. n. (Med.) Pederastie. – Din fr. uranisme. 2. [MDA2] uranism […]
1. [MDA2] uranist1 sm [At: DN2 / Pl: ~iști / E: fr uraniste] Bărbat care […]
1. [DEX '09] URANIT s. n. (Chim.) Amestec natural al oxizilor de uraniu. – Din […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro