1. [MDA2] upovăință sf [At: PSALT. HUR. 60711 / V: op~, upăv~, upuv~ / Pl: ~țe / E: upovăi + -ință] (Înv) 1-2 Nădejde (1-2). 3 Ceea ce dă încredere, siguranță în împlinirea dorinței cuiva.
2. [CADE] ‡UPOVĂINȚĂ (pl. -țe) sf. Nădejde, speranță [upovăi].
3. [Scriban] upovăínță f., pl. e. L. V. Speranță. – Și op- și upu-.
4. [MDA2] upăvăință sf vz upovăință
5. [MDA2] upuvăință sf vz upovăință
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL