1. [DEX '09] UNISONANȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance.
2. [MDA2] unisonanță sf [At: POLIZU / V: (îvr) ~sun~ / Pl: ~țe / E: it unisonanza] 1 (Rar) Monotonie. 2 Îmbinare armonioasă a mai multor sunete.
3. [DLRLC] UNISONANȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie.
4. [MDN '00] UNISONANȚĂ s. f. îmbinare armonioasă a mai multor sunete; acord. (< fr. unissonance)
5. [MDA2] unisunanță sf vz unisonanță
6. [DOOM 3] unisonanță s. f., g.-d. art. unisonanței; pl. unisonanțe
7. [DOOM 2] unisonanță s. f., g.-d. art. unisonanței; pl. unisonanțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL