1. [DEX '09] UNIFORM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e.
2. [MDA2] uniform, ~ă [At: DESEN ARH. 11/13 / Pl: ~i, ~e / E: fr uniforme, lat uniformis] 1 a Care are pe toată întinderea aceeași formă, aceeași intensitate. 2 a Care are pe toată durata aceeași desfășurare. 3 a Care este lipsit de variație, de diferențe Si: egal (28), omogen, otova. 4 sf, (înv) sn Îmbrăcăminte confecționată după un anumit model (de obicei din același material) pe care o poartă obligatoriu membrii unor instituții (elevi, militari etc.). 5 sm (Pm) Militar.
3. [CADE] *UNIFORM I. adj. 1 Care are aceeași formă, ale cărei părți deosebite au o asemănare între ele: arhitectură ~ă ¶ 2 La fel, același, neschimbat, care nu prezintă nici o deosebire, nici o varietate: duce o viață ~ă, plicticoasă; o jurisprudență ~ă; natura se conduce după legi ~e și constante; stil ~, stil care în amănuntele lui nu prezintă nici o varietate, al cărui ton, a cărui mișcare, coloare e totdeauna aceeași ¶ 3 📻 Mișcare ~ă, mișcarea unui corp care străbate spații egale în timpuri egale; mișcare ~ variată, mișcare în care vitesa crește proporțional cu timpul. II. UNIFORMĂ (pl. -me) sf. 👕 1 🎖️ Îmbrăcăminte fixată prin regulamente pentru ofițerii și soldații fie-cărui corp (👉 TAB. LXX-LXXIII): ofițerii sînt obligați să poarte uniforma lor în garnizoane: l-am găsit îmbrăcat ca maior de roșiori, în ~ de mare ținută (CAR.); pr. ext. îmbrăcăminte distinctivă purtată de un slujbaș: uniforma conductorilor de tramvaiu ¶ 2 🖋 Costum purtat de elevii sau elevele unui liceu, de băieții și de fetele unei școli oare-care: uniforma studenților de la școala politehnică [fr.].
4. [DLRLC] UNIFORM, -Ă, uniformi, -e, adj. Care are aceeași înfățișare în tot timpul, pe toată întinderea; care este la fel, constant, lipsit de variații (într-o anumită privință). Trenul aleargă cu strigăte uniforme la roți. SAHIA, U.R.S.S. 10. Dorm... ierburile veștejite Și uniforme ca podeala. D. BOTEZ, P. O. 60. Traiul îi este uniform Și trist. MACEDONSKI, O. I 261. ◊ (Adverbial) Un cuc neobosit aruncă, Împerecheat și uniform, Chemarea-i scurtă peste luncă. CAZIMIR, L. U. 12. ♦ (Neobișnuit) Omogen, unitar, nediferențiat. Ar trebui sau să contopim într-o lege uniformă pe aceea a Moldovei cu a Țării Romînești sau să adoptăm una din ele, spre a o aplica la amîndouă. KOGĂLNICEANU, S. A. 125.
5. [DN] UNIFORM, -Ă adj. Care are permanent aceeași formă, aceeași înfățișare. ♦ (Despre mișcare) Care nu are variații de nici un fel; constant. [< fr. uniforme, cf. lat. uniformis < unus – unul, forma – formă].
6. [MDN '00] UNIFORM, -Ă I. adj. care are permanent și pe toată întinderea aceeași formă, înfățișare. ◊ (și adv.) (în mod) constant. II. s. f. îmbrăcăminte-tip menită să distingă pe membrii anumitor instituții (elevi, militari etc.). (< fr. uniforme, lat. uniformis)
7. [Șăineanu, ed. VI] uniform a. 1. care are aceeaș formă, care nu oferă nicio varietate: aspect, stil uniform; 2. care nu se schimbă, care e totdeauna aceeaș: vieață uniformă.
8. [Scriban] *unifórm, -ă adj. (lat. uniformis, d. unus, unu, și forma, formă. V. di-form). De o singură formă saŭ înfățișare, neschimbat: case uniforme, aspect uniform, vĭață uniformă. S. f. Haĭnă uniformă purtată de militarĭ, elevĭ saŭ funcționarĭ: uniformă de cavalerie, de liceŭ, de la căile ferate. Adv. În mod uniform.
9. [DOOM 3] uniform adj. m., pl. uniformi; f. uniformă, pl. uniforme
10. [DOOM 2] uniform adj. m., pl. uniformi; f. uniformă, pl. uniforme
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL