1. [MDA2] uniciune sf [At: (cca 1601) TEXTE ROM. (XVI), 339 / V: uneci~, unăci~ / Pl: ? / E: uni3 + -iciune] (Înv) 1-2 Unitate (9-10). 3 Unire (3).
2. [CADE] ‡UNICIUNE sf. Unire: nu este în toată lumea mai bună tocmeală decît ~a și dragostea (TKT.) [u n i t].
3. [Scriban] unicĭúne f. Vechĭ. Unire, alianță.
4. [MDA2] uneciune sf vz uniciune
5. [DLRLV] UNICIUNE s.f. (Mold., Criș., Trans. SV) Unitate. A: A tuturora uniciune. DM, 5v; c.f. DM, 40v, 41r. C: Într-o uniciune deplină. SA, 15v. Și Troița în uniciune. CES 1702-1758, 170v; cf. MISC. SEC. XVII, 63r. Variante: unăciune (MISC. SEC. XVII, 63r). Etimologie: uni + suf. -(i)ciune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL