1. [DEX '09] UNELTIRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. ♦ (Jur.) Aranjament fraudulos prin care se creează condiții favorabile săvârșirii unei infracțiuni. – V. unelti.
2. [MDA2] uneltire sf [At: (a. 1824) URICARIUL, V, 187/11 / Pl: ~ri / E: unelti] Acțiune pregătită în ascuns, de obicei împotriva cuiva sau pentru a obține ceva Si: complot, intrigă, mașinație, (înv) umblet (16), (nob) unealtă2.
3. [CADE] UNELTIRE sf. Faptul de a unelti; pl. intrigi: oastea să fie totdeauna gata... a călca în picioare uneltirile unora și altora (ISP.).
4. [DEX '98] UNELTIRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. – V. unelti.
5. [DLRLC] UNELTIRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; acțiune urzită în ascuns; intrigă, complot. Banul sprijină el însuși uneltirile urzite Împotriva mea și-a papei. DAVILA, V. V. 70. Din umbră mă țintește o neagră uneltire. MACEDONSKI, O. II 218. Vai de-acei ce-ar cugeta să urzască uneltiri împotriva lui! ALECSANDRI, T. 1349.
6. [Șăineanu, ed. VI] uneltire f. 1. fapta de a unelti; 2. pl. manopere, intrigi spre a face să reușească un complot sau vr’un plan rău.
7. [DEX '09] UNELTI, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă.
8. [MDA2] unelti vt [At: (a. 1712) URICARIUL, II, 228 / Pzi: ~tesc / E: unealtă1] 1 (Înv) A face (ceva) cu ajutorul unei unelte1 (4). 2 (Înv; pex) A făuri (3). 3 (Fig) A închipui. 4 A născoci. 5 A exercita (o meserie) Si: a practica, a profesa. 6 (Fig) A complota.
9. [CADE] UNELTI (-tesc) vb. tr. 1 A face intrigi, a urzi, a complota: se repezi turbat în Țarigrad, unelti mii de tainice intrigi (ODOB.); toată țara vede în această pedeapsă o răsplată de sus pentru cel ce a uneltit pieirea Brîncovenilor (VLAH.) ¶ 2 A născoci: ...sfătuiră împreună... Vre-un meșteșug iarăși pentru vin a unelti (PANN) [unealtă].
10. [CADE] UNELTITOR adj. verb. UNELTI și sm. Care uneltește; intrigant; instigator: spuneți, ce știți mai mult a face, mișeilor, ~i de rele...? (ODOB.); oastea să fie totdeauna gata ... a călca în picioare... pe ~ii de rele (ISP.).
11. [DLRLC] UNELTI, uneltesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit și absolut) A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune îndreptată împotriva cuiva. V. complota. Se repezi turbat în Țarigrad, unelti mii de tainice intrigi. ODOBESCU, la CADE. 2. (Învechit) A practica, a exercita. Ea plecă ochii și părea că roșește de meseria ce uneltea. BOLINTINEANU, O. 391. ♦ Fig. A născoci, a inventa. Sfătuiră împreună... Vreun meșteșug iarăși pentru vin a unelti. PANN, la TDRG.
12. [Șăineanu, ed. VI] uneltì v. a urzi ceva rău, a intriga. [Lit. a mânui uneltele].
13. [Scriban] uneltésc v. intr. Urzesc, machinez: a unelti un complot, a unelti contra cuĭva. V. ticluĭesc.
14. [DOOM 3] uneltire s. f., g.-d. art. uneltirii; pl. uneltiri
15. [DOOM 2] uneltire s. f., g.-d. art. uneltirii; pl. uneltiri
16. [DOOM 3] unelti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltesc, 3 sg. uneltește, imperf. 1 unelteam; conj. prez. 1 sg. să uneltesc, 3 să uneltească
17. [DOOM 2] unelti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltesc, imperf. 3 sg. uneltea; conj. prez. 3 să uneltească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL