1. [MDA2] undoire sf vz unduire
2. [DLRLC] UNDOIRE s. f. v. unduire.
3. [DEX '09] UNDOI vb. IV v. undui.
4. [DEX '09] UNDOIA vb. I v. undui.
5. [DEX '09] UNDUI, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoia vb. I, undoi vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer).
6. [DEX '09] UNDUIRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. – V. undui.
7. [MDA2] ondoia v vz undui1
8. [MDA2] undoi v vz undui1
9. [MDA2] undoia v vz undui1
10. [MDA2] undoiare sf vz unduire
11. [MDA2] undui2 vt [At: CV 1952, nr. 1, 34 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A ierta.
12. [MDA2] undui1 vi [At: BARCIANU / V: ondoia, ~doi, ~doia, ~a / Pzi: ~esc / E: undă + -ui cf fr ondoyer] 1 vi (D. suprafața apelor) A face valuri Si: a unda (1). 2 vi (D. ape curgătoare) A curge șerpuind. 3 vi (Pan) A ondula. 4 vi (Pan) A forma (în mișcare) o linie ondulată Si: a șerpui. 5-6 vir (Pan; d. păr) A avea sau a face (în mișcare) unde.
13. [MDA2] unduia v vz undui1
14. [MDA2] unduire sf [At: EMINESCU, O. I, 141 / V: (înv) ~doiare, ~doire / Pl: ~ri / E: undui1] 1 Mișcare în unde a suprafețelor apelor Si: (rar) unduială (1). 2 Curgere șerpuită a unei ape Si: (rar) unduială (2). 3 (Pan) Ondulare. 4 Formare (în mișcare) a unei linii șerpuitoare Si: (rar) unduială (4). 5 (Fig) Mlădiere a unui sunet sau a vocii Si: modulare, (rar) unduială (5).
15. [CADE] *UNDOIA (-oiez), UNDUIA (-uiez), UNDOI (-oesc), UNDUI (-uesc) vb. intr. A se mișca în unde, a ondula: părul undoind, cam prea lung, te-ar fi făcut a crede că e chipul unei femei travestite (EMIN.); părul ei galben ca aurul unduia’n șuvițe mlădioase (S.-ALD.); la vale, în zare adîncă, sclipește undoind aerul dimineții calde (CAR.); o mișcare a mijlocului... făcea să-i unduească... rochia ca bătută de vînt (SAD.) [fr. ondoyer, modificat după undă].
16. [DEX '98] UNDUI, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoia vb. I. undoi vb. IV] – Undi + suf. -ui; (după fr. ondoyer).
17. [DLRLC] UNDOIARE s. f. v. unduire.
18. [DLRLC] UNDUI, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor) A face unde; (despre ape curgătoare) a curge cu cotituri, șerpuit. Cum unduiește Volga. TULBURE, V. R. 36. ◊ (Prin analogie) Lanurile de grîu argintii unduiau blînd și foșneau abia auzit. DUMITRIU, N. I 115. Era ș-o mișcare a mijlocului, care făcea să-i unduiască... rochia ca bătută de vînt. SADOVEANU, P. S. 163. Păpurișul cînta, unduia în bătaia vîntului. SANDU-ALDEA, U. P. 198. (Refl.) Pe umeri și pe spate, părul negru se unduia într-o revărsare ușoară. MIHALE, O. 501. – Variantă: undoi (EMINESCU, N. 48) vb. IV.
19. [DLRLC] UNDUIERE s. f. v. unduire.
20. [DLRLC] UNDUIRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare (sau iluzia unei mișcări) în valuri. Asfințitul aprinde focurile sale rubinii în unduirile fluviului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2816. ◊ (Prin analogie) Ochii cătau departe peste unduirile domoale ale întinderii de pămînt. V. ROM. august-septembrie 1952, 208. Pe trotuarul încă bolovănit cu unduiri de gheață, aluneca mereu cînd pe un picior, cînd pe celălalt. CAMIL PETRESCU, N. 28. ◊ Fig. Obrajii gingaș modelați aveau unduiri de crin. CAMIL PETRESCU, O. I 515. ♦ Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet. [Glasul] a căpătat pe urmă o unduire tristă. PAS, Z. I 78. – Variante: undoiare (EMINESCU, O. I 141), undoire (SADOVEANU, P. S. 207), unduiere (C. PETRESCU, Î. II 96) s. f.
21. [Șăineanu, ed. VI] ondoì v. a undula: negrele-i bucle ondoaie’n zefire EM. (= fr. ondoyer).
22. [Șăineanu, ed. VI] undoiare f. mișcare de undulațiune: fig. undoiarea unei iniști EM.
23. [Șăineanu, ed. VI] unduì v. a se ridica ca undele mării: fruntea de bucle unduind EM. (= fr. ondoyer).
24. [Scriban] *ondóĭ, a -ĭá, V. undulez.
25. [Scriban] *undoĭéz, V. undulez.
26. [Scriban] *unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2.
27. [DOOM 3] undui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiesc, 3 sg. unduiește, imperf. 1 unduiam; conj. prez. 1 sg. să unduiesc, 3 să unduiască
28. [DOOM 3] unduire s. f., g.-d. art. unduirii; pl. unduiri
29. [DOOM 2] undui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiesc, imperf. 3 sg. unduia; conj. prez. 3 să unduiască
30. [DOOM 2] unduire s. f., g.-d. art. unduirii; pl. unduiri
31. [MDO] undui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiesc, conj. unduiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL